In interviul pe care doamna Doina Cornea l-a acordat ziarului nostru, celebra disidenta anticomunista atragea atentia asupra consecventei cu care, de 17 ani, unii politicieni de la noi incearca sa distruga definitiv partidele istorice. Am o mare pretuire pentru istoricul Vladimir Tismaneanu, chiar daca a scris cuvinte grele si nedrepte la adresa noastra, tocmai pentru ca, desi este fiul unuia dintre criminalii morali ai taranistilor si liberalilor, accepta si sustine valorile democratice, intrand in contradictie fundamentala cu opiniile tatalui sau. Dar faptul ca tocmai domnia sa a fost desemnat sa conduca o comisie care sa redacteze condamnarea comunismului este complet lipsit de credibilitate si, din pacate, poate induce ideea unui oportunism periculos. Demonstrabil, de altfel, de bucuria cu care isi lanseaza azi cartile cu presedintele Traian Basescu, dupa ce, acum cativa ani, si le lansa cu domnul Ion Iliescu, chiar atunci cand acesta era - ce coincidenta!- presedintele Romaniei! Aceasta dragoste fata de presedintii in functie este cel putin suspecta si nu poate fi, in nici un caz, o buna recomandare pentru a scrie o carte de morala nationala. Sigur ca este de laudat preocuparea lui Tismaneanu de a cerceta istoria comunismului, dar sa dai lectii celor care aprind in fiecare an lumanari la crucea lui Bratianu, Coposu si a altor sute de mii de victime ale comunismului parca este prea mult.
Mi-au murit multi zei in acesti ani pe coridoarele oportunismului. Dar parca niciodata lucrurile nu au fost asa de grotesti ca acum. Daca ii urmaresti cu atentie pe Valeriu Stoica sau Theodor Stolojan, poti sa vezi exact cum ar fi aratat azi toti liberalii, daca Tariceanu nu s-ar fi razgandit si PNL ar fi fuzionat cu PD, asa cum cerea Traian Basescu: niste slugi credincioase pe altarul partidului unic! Nu vreau sa speculez, spunand ca Stoica si Stolojan sunt uneltele unui sistem bine organizat, care vrea distrugerea PNL-ului, dar nu putem trece cu vederea ca amandoi au detinut functia de presedinte in acest partid si azi sunt in avangarda celui mai mare dusman al acestuia! Se pune intrebarea: ce cauta acesti domni, seara de seara, emisiune de emisiune, pe ecranele televizoarelor? Din cate stim noi, legea CNA-ului masoara riguros aparitiile partidelor la TV, ori PLD nu este un partid parlamentar, iar Valeriu Stoica sau Theodor Stolojan nici macar nu sunt parlamentari. Si atunci, de ce sa apara dumnealor la TV mai mult decat Milut, presedintele PNtCD sau Becali, presedintele PNG? Acolo este locul lor, la partidele neparlamentare. Interesul unor realizatori fata de PLD este cel putin suspect si intra in zona unei complicitati care nu mai poate fi tolerata, daca se doreste o competitie cu sanse egale a tuturor formatiunilor politice. Asa cum e in orice democratie.
In fond, Stoica si Stolojan nu sunt mai breji decat Fane a luí Calache, care a infiintat Partidul Fumatorilor! De ce sa nu apara ei la televizor exact cat apare si nea Fane? Se pare ca si in politica este ca si in istorie sau literatura: daca esti in preajma presedintelui, in fiecare dimineata iti cade din cer o bucata mare de talent! De-aia ii vedem mereu la TV pe Tismaneanu in locul lui Al. Zub, pe Liiceanu sau Cartarescu in locul lui Ion Mircea, Cezar Ivanescu, Marin Mincu, Ileana Malancioiu sau Nicolae Breban. Se pare ca s-a introdus, fara stirea noastra, un nou criteriu estetic: pupatura presedintelui!