Ghiseul 13

Reforma in administratie a fost unul dintre principalele obiective care s-au regasit in programele fiecarui guvern de dupa 1990. Ultimii ani au insemnat in ceea ce priveste acest aspect un progres, fara doar si poate. Pasii facuti au fost insa prea mici. Chiar daca in prezent suntem in anul 2007, iar Romania este, cel putin oficial, membra a Uniunii Europene, oamenii de rand continua sa se loveasca de aproape aceleasi probleme ca si in anii trecuti. Birocratia exasperanta de-a dreptul si nelipsitul sictir al functionarului public platit din banii fiecaruia dintre noi sunt parti dintr-un peisaj sumbru ce poate fi intalnit zi de zi in Romania. Unul dintre cele mai mari cosmaruri ale romanilor continua sa fie plata impozitelor si a taxelor. Si nu neaparat datorita cuantumului ridicat al acestora, ci mai degraba umilintei la care este supus omul de rand cu aceasta ocazie. Ceea ce se intampla cu o persoana care doreste sa achite o taxa, sa plateasca un impozit sau sa realizeze o alta operatiune financiara este de-a dreptul strigator la cer.
Acest lucru l-am aflat chiar pe propria piele. Vom dezvalui in continuare, desigur, pentru cei care nu stiu inca, chinul prin care trebuie sa treaca o persoana fara pile care tocmai si-a achizitionat un autoturism nou. Mai ales ca unul dintre subiectele la moda este extrem de controversata "taxa de prima inmatriculare". Ceea ce trebuie sa indure un om de rand este un adevarat calvar.
Avand toate actele autoturismului asupra noastra ne-am deplasat prima data la Registrul Auto Roman (RAR), pentru securizarea cartii de identitate a masinii. O operatiune care consta de fapt in lipirea unui simplu abtibild. Dupa jumatate de ora de mers prin traficul infernal al Capitalei, am ajuns la destinatie: Registrul Auto Roman din Calea Grivitei. Fiind pentru prima data cand efectuam aceasta operatiune, m-am deplasat la un ghiseu de informatii. De aici am aflat locul in care trebuie sa mergem pentru a ne fi securizata cartea de identitate a autoturismului. Urmand intocmai indicatiile am ajuns intr-o incapere de cativa metri patrati, intr-un miros ingrozitor. "Completati copia cartii de identitate dupa modelul afisat pe perete", ne-a spus o femeie, singurul angajat de altfel care lucra in camaruta, in momentul in care am cerut date despre cum se realizeaza securizarea cartii de identiate. Asta am si facut. Dupa care m-am intors la cea care ne-a dat indicatiile. Extrem de meticuloasa, dar si foarte plictisita, aceasta ne-a luat cartea masinii dandu-ne in schimb o bucata mica de hartie. "Mergeti la caserie si platiti", ne-a indrumat femeia.
Am facut cale intoarsa ajungand aproape de intrarea in curtea RAR-ului. Adica de unde venisem. Caci acolo se afla caseria. O incapere ceva mai mare si mai aerisita cu doua ghiseuri la care lucrau doua functionare corpolente, dar destul de amabile. Am platit taxa de securizare dupa care am revenit la incaperea urat mirositoare pentru a ne lua cartea de identitate securizata. Totul a durat in total aproximativ 20 - 30 de minute. Nu a fost mult. Dar era abia inceputul.
Chinul taxei speciale
A urmat apoi un drum pana la Politia Rutiera din strada Udriste. Ce se intampla aici nu poate fi descris in cateva randuri. Este nevoie de un articol separat. Cert este ca la Politia Rutiera din Udriste, intr-un subsol insalubru, ni s-a intocmit fisa de inmatriculare care trebuia apoi vizata de catre Fisc.
Acesta a fost cel de-al doilea pas. Mai urma unul singur. Pana in momentul de fata operatiunea durase circa o ora. Gandindu-ne ca nu mai avem mult, ne-am indreptat catre Administratia Financiara a Sectorului 2. Un loc ce iti da fiori si iti aduce aminte de celebrele cozi pentru plata impozitelor. Cozi la care, nu cu multi ani in urma, un batran si-a dat ultima suflare. Asteptand ca un functionar sictirit sa-i incaseze in numele statului banii.
Dar sa revenim la treburile cu care ne-am deplasat la Administratia Financiara. Aici trebuia sa platim mult hulita taxa de inmatriculare. Am intrat cu gandul ca vom sta ore bune in acest loc din cauza cozilor. Surprindere insa, cladirea era aproape goala. Cate un contribuabil din cand in cand. Am urcat la primul etaj al cladirii, intrand la camera 21 intrucat acolo se afla biroul de "asistenta contribuabili". Cele sase functionare nu au fost "deranjate" catusi de putin de prezenta unui "intrus" in incapere. Am intrebat ce trebuie facut pentru a plutea plati taxa de prima inmatriculare si cat costa acest lucru. Raspunsul nu s-a lasat asteptat. O femeie in jurul varstei de 40 de ani ne-a calculat repede valoarea taxei, trimitandu-ne apoi "la ghiseul 19 sau 20".
Aventurile cu "colega"
Ne-am asezat in fata ghiseului nr. 20 intrucat acesta era liber. Am stat pret de cateva minute fara sa facem nimic.
Functionara citea linistita "Formula AS". Incercand sa nu o deranjam prea tare am anuntat-o ca vrem sa achitam o taxa de inmatriculare. "La colega mergeti", ne-a spus, impingandu-si tacticos ochelarii pe nas pentru a continua fascinanta lectura. Fara a protesta ne-am asezat la "colega". Unde am mai stat vreo zece minute intrucat in fata se aflau doua persoane. In cele din urma, fericiti ne-am apropiat de ghiseu cu actele si banii in mana repetand acelasi text cu taxa de inmatriculare. Surpriza! "Nu aici trebuie sa platiti. Mergeti la ghiseul 13", ne-a spus iritata "colega". Iritati la randul nostru, am mers la ghiseul 13. Unde insa nu era nimeni. O functionara amabila ne-a facut semn sa venim la ghiseul 12. Ne-am dat un metru lateral. I-am explicat despre ce este vorba. La fel de amabila aceasta ne-a raspuns la randul ei ca nu la ea se plateste taxa. Ci la ghiseul 19. Exact de acolo de unde venisem, lucru pe care i l-am explicat. "Ghiseul 19! De ce i-ai trimis la mine?", a strigat femeia adaugand: "E taxa speciala". "Colega" de la 19 ne-a facut semn sa venim inapoi. Am platit in cele din urma. Inainte de a pleca am intrebat daca tot in acest loc se aplica viza financiara pe fisa de inmatriculare primita de la Politie pentru ca masina sa fie luata in evidenta. "Nu. Mergeti la Directia de Taxe si Impozite din Sectorul 2. Este aici aproape langa Primarie", ne-a indrumat "colega" dupa care a inchis mica fereastra de la ghiseu proptind un caiet dictando. Care Primarie nu ne-a mai spus.
Aceasta a doua operatiune a durat si ea peste jumatate de ora. Deci pana acum, in total peste o ora si jumatate.
In cautarea Directiei de Taxe si Impozite
Am parasit sediul Administratiei Financiare a Sectorului 2 cautand strada la care ne-a indrumat "colega", Primaria si implicit Directia de Taxe si Impozite care, asa cum ni se spusese, era aproape.
Incet-incet am ajuns in Piata Rosseti. Directia nu am gasit-o insa. Am incercat sa aflam ceva de la cei din zona. Un angajat al peste tot prezentelor parcari Dalli ne-a spus ca institutia cautata de noi se afla langa un hotel. Am continuat sa mergem uitandu-ne dupa Primarie si hotel. Am ajuns in cele din urma intr-o statie de taximetre. Asa cum ar face orice om aflat in incurcatura si care incearca sa gaseasca o institutie sau o strada am cerut informatii unui taximetrist. "Aaaa....pai nu aici. E una, da' nu aici se plateste. Va spun eu ca mi-am inmatriculat si eu o masina. La Obor se plateste. Langa Gara Obor", ne-a spus acesta. Practic trebuia sa traversam Bucurestiul pentru a merge de la o institutie financiara aflata in Sectorul 2 la o alta institutie financiara din acelasi sector. Am plecat la drum. Era aproape ora 14.00 si o caldura infernala. M-am oprit inainte si la un sediu al Postei Romane tot din Piata Rosseti pentru a cumpara atat de necesarele timbre fiscale. Am mai stat 15 minute la o coada destul de mare.
Dupa un drum cu masina care a durat peste 30 de minute, asta desigur din cauza traficului, am ajuns cu putin timp inainte de ora 15.00 la sediul Directiei de Taxe si Impozite situat la Gara Obor. Ghisee destul de multe, dar nu toate ocupate de functionarii care ar fi trebuit sa fie la serviciu. Cozi cat cuprinde. Aceasta a fost imaginea care ne-a intampinat. Am stat si aici cam jumatate de ora, lucrurile mergand extrem de greu. Fisa de inmatriculare ne-a fost vizata in cele din urma. Dupa ore bune, am reusit sa indeplinim conditiile necesare cerute de statul roman in ceea ce priveste inregistrarea unui autoturism in evidentele financiare.
Chinul insa nu se terminase. Urma inmatricularea masinii. Dar si plata unor noi taxe de inmatriculare, de talon sau de numar. Plata care asa cum se stie se face in locuri diferite. Asupra acestor lucruri vom reveni insa intr-un viitor articol.
Din Obor in Tei
Modul extrem de slab de organizare a sistemului de colectare a taxelor si impozitelor reiese si dintr-un episod petrecut la Directia de Taxe si Impozite din Piata Obor. Un tanar a fost nevoit sa traverseze la randul sau jumatate din Bucuresti pentru a obtine si el viza financiara pe fisa de inmatriculare. Acesta dorea sa inregistreze o masina cumparata de o societate, el fiind de altfel chiar delegatul firmei. Dupa cateva minute de stat la coada, ajuns in fata ghiseului, tanarul a avut neplacuta surpriza sa i se spuna ca se afla intr-un loc gresit. Mai exact, ca inregistrarea masinilor cumparate de societati care isi au sediul in Sectorul 2 si completarea "declartiei de impunere" se realizeaza la Directia de Taxe si Impozite Locale a Sectorului 2 situata in strada Grigore Moisil din cartierul Tei.
Vinovatii
Iata practic cum in anul 2007, in Romania, tara membra a Uniunii Europene, pentru a plati o banala taxa si pentru a face niste operatiuni financiare la fel de banale este nevoie de mai bine de trei ore. Vina pentru acest adevarat calvar o poarta desigur autoritatile locale, dar mai ales cele centrale. Cum ar fi Ministerul Finantelor. In subordinea caruia se afla toate aceste directii, trezorerii si administratii financiare. Un minister condus de niste personaje care lanseaza proiecte si promisiuni care mai de care mai marete, dar nu se gandesc in schimb sa simplifice niste lucruri de care se lovesc mii de oameni zi de zi. Tineri sau varstnici, toti trebuie sa suportam birocratia si nesimtirea anumitor functionari publici platiti din buzunarele noastre. Moartea acelui batran de care aminteam la inceputul acestui articol se pare ca nu a produs nici un efect. Ministrii Finantelor, social-democrati, democrati sau liberali, inaltii functionari politici sau apolitici din multele institutii financiare traiesc intr-o cu totul alta realitate decat oamenii de rand.
In final, adresam o intrebare Primariei Sectorului 2, oficialilor Ministerului Economiei si Finantelor si nu numai: nu ar fi mai bine oare ca toate institutiile financiare arondate unui sector sau unei anumite zone sa se afle intr-un singur loc? Poate in felul acesta fiecare persoana care are de rezolvat o problema financiara ar economisi cateva ore bune.

---

Despre autor: