Chiar si de devine condei, limba are calitatea de a ramane mereu umeda. Lingusitorii de meserie pot trece astfel fara probleme de la o personalitate la alta. Dupa ce l-a lustruit cu limba pe presedintele Ion Iliescu, de-l facuse ca biela-manivela din schita lui Sahia, fostul propagandist marxist-leninist Vladimir Tismaneanu a trecut, fara a mai avea nevoie de apa si sapun,  la presedintele Traian Basescu. Din 2009 s-ar putea sa avem un alt presedinte. Nu-i nimic! Vladimir Tismaneanu are suficienta limba. Sa ajunga pentru o duzina de presedinti!
Duminica, 10 iunie 2007, la mismasul Gabriel Liiceanu - Sorin Ovidiu Vantu numit Bookfest, targ de carte care a reusit sa-i mai saraceasca nitel pe editorii romani si sa-l imbogateasca mai mult pe directorul Humanitasului, Vladimir Tismaneanu l-a comparat pe Traian Basescu de la Bucuresti cu Nicolas Sarkozy de la Paris.
A facut-o in stilu-i specific, mieros- miorlator, binecunoscut inca de pe vremea  cand nu trecuse de la comunism la anticomunism, mai precis de pe vremea cand nu descoperise ca anticomunismul, platibil in dolari, e o afacere mai profitabila decat comunismul, platibil in ruble.
Pierdut cu totul in orgasmul lingusirii lui Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu n-a realizat ca Lustruitul, fornaind alaturi de nerabdarea de a fi dat la televizor,  vedea altceva decat el.
El, Vladimir Tismaneanu, vedea afacerea banoasa care e anticomunismul de ocazie: reinfiintarea Comisiei prezidentiale (prilej de a voiaja la Bucuresti si de a sta prin vilele de protocol - aceleasi de pe vremea cand il giugiulea pe Ion Iliescu), incasarea de onorarii supraponderale  din activitati conexe: Dictionarul comunismului, acordarea de burse.
Vecinul, Traian Basescu, vedea afacerea care ar putea fi dobandirea, ca si  Nicolas Sarkozy, a Parlamentului prin intermediul partidelor lant de bicicleta: PD si PLD.
Drept pentru care, nemaiputandu-se stapani, si-a intrerupt Colindatorul, pentru a lansa deja chemarea ca romanii sa-i dea si Parlamentul, cum au facut-o la Bucuresti cu Consiliul General.
Desigur, dupa ce i s-a dat Consiliul General, uitand ca jurase credinta bucurestenilor, Traian Basescu i-a lasat balta, inscriindu-se in cursa prezidentiala.
Miscare venita la tanc!
Daca ar fi ramas primar general, bucurestenii, dar si romanii ar fi sesizat, in sfarsit, smecheria care defineste destinul politic al lui Traian Basescu.
Incapabil sa faca ceva, el isi justifica impotenta prin faptul ca n-are suficienta putere. Mai mult ca sigur, daca i se va da Parlamentul, se va vaita din nou ca nu poate face nimic, deoarece are nevoie de un alt popor.
Si nu-i exclus sa i se dea si un alt popor.
Venezuelean sau columbian, popor de republica bananiera, singura republica in care Traian Basescu s-ar simti excelent ca presedinte.
Tot raul spre bine.
Gadilarea de catre Vladimir Tismaneanu prin compararea cu Nicolas Sarkozy ne-a deconspirat telul vietii si activitatii lui Traian Basescu de acum pana in 2008:
Sa obtina cu toate mijloacele, inclusiv cele anticonstitutionale, o majoritate parlamentara absoluta pentru PD si PLD.
In acel moment va avea, in fine, si Parlamentul la picioarele sale.
Si cum in acest moment are deja la picioarele sale  Parchetul General si DNA, Serviciile secrete si principalele trusturi media si organizatiile asa-zisei societati civile sunt toate conditiile ca, dupa scrutinul din 2008, sa ne trezim cu totii intr-o dictatura mascata de o democratie de parada.
Lucreaza din plin la acest proiect nu numai Traian Basescu si vidanjorii sai din presa si cultura, dar si politicienii care-i sunt adversari: de la Calin Popescu Tariceanu pana la Mircea Geoana.
Considerand ca ultimele actiuni ale lui Traian Basescu - Motiunea de cenzura, consultarile de la Cotroceni - au fost esecuri.
Nu, n-au fost esecuri, au fost victorii ale lui Traian Basescu.
Pentru ca, pana  in 2008, Traian Basescu va submina din plin activitatea guvernului, si prin asta sansele PNL la alegerile parlamentare.
Si-n 2008, violand Constitutia, se va  angaja drept chibit electoral al PD si PLD in campania pentru alegerile parlamentare, vaicarindu-se ca el s-a zbatut sa puna un alt guvern, dar nu l-au lasat oligarhii, si cernd sa i se dea si Parlamentul.
Si i se va da si Parlamentul!