In imaginile transmise de Antena 1 cu ocazia negocierilor de la Cotroceni, la care presedintele Basescu i-a invitat pe reprezentantii partidelor, am surprins o faza care m-a intristat. Inainte ca dl Basescu sa intre in sala destinata „consultarilor", dl Crin Antonescu a facut un spirit de gluma pe care l-am perceput ca dispret fata de banalul elector pe care-l intrupez. Dinsul i-a sugerat dnei Nicolai, aflata pe locul de linga dinsul, ca ar putea sa-si puna telefonul sa sune peste zece minute astfel incit sa-i dea de inteles presedintelui ca ar avea treaba in alta parte. De fata erau si cameramanii de la TVR 1 si probabil ca de scena asta au beneficiat si telespectatorii altor televiziuni. Cu vreo doua saptamini inainte, pe Romantica TV, dl Antonescu fusese invitat in emisiunea si casa dlui Prigoana, unde halise sarmale si cirnati, il ascultase pe Marcel Pavel cintind ca Pavarotti si se intretinuse cordial cu Sorana de la fosta formatie A.S.I.A. Pentru un liberal al carui discurs parea in ultima vreme singurul capabil sa eclipseze cu mult limba de lemn a majoritatii colegilor sai, dl Antonescu m-a dezamagit atunci pentru prima oara. Penibilul acelei intrevederi, in care era pus de catre Prigoana sa joace rolul viitorului presedinte al Romaniei, m-a electrocutat putin pe sira spinarii. Acum, cu ocazia scenei in care lipsa de tact si aroganta lipsita de sarm ale dlui Antonescu au transparut dincolo de zidurile palatului, starea de deceptie s-a accentuat. Pacat!