Patriarhul Justinian  Istoria Bisericii Ortodoxe in timpul regimului comunist a fost marcata de personalitatea patriarhului Justinian. A avut una dintre cele mai lungi carmuiri, rezistand in scaun aproape trei decenii. A fost laudat si criticat in egala masura, fiind vazut atat drept "omul lui Gheorghiu-Dej", cat si salvatorul Ortodoxiei. Intre cele doua razboaie mondiale, functia de patriarh fusese una onorifica, ocupantul ei neavand nici un drept real propriu-zis, ci numai atributii in plan simbolic. Miron Cristea, primul numit in scaunul patriarhal, ocupase chiar functii politice importante in stat, rolul sau fiind si in acest caz mai mult simbolic. Astfel, dupa moartea Regelui Ferdinand, in iulie 1927, Patriarhul a fost cooptat in regenta ce trebuia sa vegheze asupra Regelui Mihai I, in varsta de sase ani. Zece ani mai tarziu, patriarhul a fost si intaiul premier al noului regim de autoritate monarhica instituit de Regele Carol al II-lea, functie ce avea sa o detina pana la moartea sa, in 1939.   Institutia patriarhatului a fost introdusa prin noul statut al Bisericii Ortodoxe Romane, adoptat la inceputul anului 1949. Din acel moment, detinatorul functiei de patriarh dobandea noi atributii, care nu incalcau autonomia episcopatului. De pilda, patriarhul avea dreptul de a controla modalitatea in care se aplica in eparhii hotararile Sfantului Sinod. Cel dintai ocupant al scaunului patriarhal care a beneficiat de prevederile noului statut a fost Justinian Marina. Dupa 1989 s-au facut numeroase aprecieri legate de personalitatea Intai Statatorului BOR in primele decenii de comunism. "Patriarhul rosu", salvatorul bisericii, "omul" lui Gheorghiu-Dej care si-a datorat ascensiunea colaborarii cu regimul, o mare personalitate a epocii sale - toate aceste variante s-au vehiculat.  Seful BOR se nascuse in 1901 in comuna Cermegesti din judetul Valcea si absolvise Facultatea de Teologie din Bucuresti. A fost mai intai preot in comuna natala, apoi director al Seminarului Sfantul Nicolae din Ramnicu-Valcea. Doisprezece ani a slujit ca paroh la Biserica Sfantul Gheorghe din Ramnicu-Valcea, pana in 1945. In aceasta perioada este localizat unul dintre cele mai cunoscute episoade din biografia sa. Evadat din lagarul de la Targu-Jiu in august 1944, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost adapostit in casa unui preot valcean - nimeni altul decat viitorul patriarh. La moartea sotiei, preotul avea sa ia calea calugariei. Dupa 1945 a urcat in ierarhia bisericeasca, indeplinind functiile de Arhiereu Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei, loctiitor de Patriarh. PRAGMATISM. S-a spus adeseori ca patriarhul Justinian a facut multe servicii puterii comuniste, careia ii datoreaza astfel cariera. Publicatiile bisericesti din anii a€™40 ai secolului trecut il mentioneaza pe preotul Ioan Marina ca fiind una dintre prezentele cele mai active in urbea valceana. La initiativa lui a aparut prima banca populara cooperatista din tara, numita Banca Populara "Ajutorul" din Ramnicu-Valcea, al carei presedinte a fost chiar preotul Marina. Capitalul social, in valoare de 1,2 milioane lei, a fost subscris de 120 de preoti valceni. In anii urmatori au luat fiinta banci populare preotesti si in celelalte judete din Oltenia. Institutia bancara a avut succes. Din profit a achizitionat cel mai frumos imobil din centrul orasului, compus din parter si etaj, cu 26 de camere. Aici s-au amenajat camere pentru un camin, o sala pentru adunarile culturale si religioase, o biblioteca, birourile Protoieriei Valcea, precum si birourile bancii. Din fondurile colectate inca de la infiintarea bancii au fost ajutati preotii internati in sanatorii si spitale, sotiile de preoti suferinde de diverse boli, studenti teologi, cantine scolare, cantina bisericilor din oras, cantina ajutorului legionar si altele.  Din punct de vedere politic, preotul Marina era apropiat de Partidul National Taranesc, iar dintre liderii taranisti, de Ion Mihalache. Documentele de arhiva disponibile in ultima vreme arata ca acesta din urma l-ar fi dorit inscaunat ca episcop de Arges, dar Mihai Antonescu si-a dat acordul numai pentru carja episcopala din Balti, propunere neacceptata de Mihalache. Strategii pe termen lung. Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Clujului, in amintirile sale despre Patriarhul Justinian, relateaza o discutie referitoare la punctul de vedere al sefului BOR fata de puterea comunista si totodata referitor la misiunea sa: "Orice institutie mare trebuie sa aiba o strategie. Strategiile sunt de doua feluri: pe termen scurt si pe termen lung. Strategia pe termen scurt se bazeaza pe o presupunere, uneori credinta, ca in curand vin americanii si ne scapa de comunisti. Voi, tinerii, asa ganditi. Voi sunteti tineri, credeti ca vin americanii. Eu nu voi incerca sa va sugerez credinta voastra. Credeti ce vreti, dar politica Bisericii o fac eu, iar eu sunt convins ca americanii nu vin, sau cel putin, nu vin curand. Aceasta stapanire comunista este de durata, iar strategia bisericii trebuie sa fie o strategie pe termen lung. Strategia pe termen scurt presupune confruntare cu un dusman inegal si, pentru asta, nu este posibil acest lucru. Eu doresc ca pe durata acestei stapaniri, preotii mei sa nu fie in puscarie, ci in bisericile lor, ca preoti, pe cat este posibil. De aceea, o strategie pe termen lung presupune gasirea unui modus vivendi, un dialog cu noua putere si realizarea a ceea ce se numeste compromis in orice politica si in orice diplomatie."  SOLUTII DE CRIZA. Spiritul practic al Patriarhului Justinian a facut ca monahismul ortodox sa depaseasca momentele de criza. Dintre acestea, poate cel mai important a fost deposedarea manastirilor de suprafetele insemnate de pamant pe care le aveau in proprietate sau folosinta. A fost ideea Patriarhului Justinian ca asezamintele monahale sa devina centre mestesugaresti. "Este absoluta nevoie sa se infaptuiasca viata de obste, transformandu-se manastirile in ateliere, unde sa se lucreze covoare, scoarte romanesti, stofe frumoase", spunea Inalt Prea Fericitul Patriarh in cuvantul de deschidere a cursurilor seminarului monahal de la Manastirea Varatec in martie 1949. Urmand indemnul inaltei fete bisericesti, calugarii si calugaritele au organizat in manastiri cooperative mestesugaresti si ateliere. De exemplu, la Manastirea Tiganesti se realizau covoare, stofe, broderii, la Plumbuita - sculptura, tamplarie, turnatorie de clopote. Obiectele realizate in manastiri erau preluate de unitatile comertului de stat spre comercializare ori export.   Aparatorul preotilor Justinian nu era un necunoscut la investirea sa cu cea mai inalta functie in biserica ortodoxa. Carmuitor in vremuri tulburi, inalta fata bisericeasca a avut dificila misiune de a conduce corabia bisericii in vremuri tulburi. Din documentele intocmite de fosta Securitate reiese ca Justinian Marina, inscaunat ca Patriarh al Romaniei in vara lui 1948, s-a preocupat de soarta preotilor aflati in temnitele comuniste. Fiind sesizat de familii, Patriarhul a adresat o telegrama Episcopiilor, in care cerea sa se elaboreze tabele cu toti preotii inchisi. "Domnul Minstru Stanciu Stoian isi aminteste ca lucrarea i-a fost adusa de la Patriarhie (listele primite din teritoriu - n.n.) cu o adresa, cuprinzand rugamintea patriarhului de a se interveni la Ministerul de Interne pentru a se cerceta situatia celor inchisi", graieste documentul. Mai departe, Ministerul Cultelor a dat curs solicitarii Patriarhului, inaintand-o catre Ministerul de Interne.