Raportul Marty este stupefiant. Pe masura ce citesti cele 72 de pagini asumate de Comisia Juridica a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, te intrebi daca nu cumva ai sub ochi un eseu din acelea pe care autori antiamericani le tot produc de citiva ani buni incoace.

De altfel, concluzia raportului e edificatoare. „Sper sincer ca raportul meu va cataliza o noua apreciere asupra mocirlei morale si legale in care ne-am afundat impreuna ca urmare a «razboiului impotriva terorii» condus de SUA" - scrie, negru pe alb, dl Marty. Pentru mocirla, autorul foloseste abil un cuvint englezesc (quagmire) care, secundar, inseamna si situatie nesigura, incurcatura, iar razboiul impotriva terorii este scris intre ghilimele, asa cum e pe intregul parcurs al raportului. Adica, asa-zisul razboi. Dl Marty, altfel liberal din formatiunea europeana al carei vicepresedinte este dl Tariceanu, exhiba in acest raport si o evidenta ostilitate fata de NATO. In acest context, dl Marty acuza violent Romania, alaturi de Polonia si de alte state europene active in parteneriatul transatlantic. Acuzele, e clar pentru orice lector, nu pot sta in picioare in fata nici unui om deprins cit de cit cu regulile statului de drept. Fost magistrat in Ticino, dl Marty a uitat ca nu poti sustine o acuzatie prin afirmatii ale unor persoane a caror identitate este „un fost ofiter de informatii" si atit, completindu-le cu rute de zbor ale unor avioane despre care nu poti spune probat ce anume transportau.

Se spune despre Consiliul Europei (CE) ca are ca temei spiritul lui Winston Churchill, fiind fondat in 1949, la trei ani dupa cuvintarea istorica a legendarului premier britanic de la Universitatea din Zürich in care a vorbit, vizionar, despre „Statele Unite ale Europei", ca spatiu comun al libertatii constituit dupa modelul Statelor Unite ale Americii. Aproape sase decenii mai tirziu, CE se intinde pina in vestul si nordul Asiei si continua sa asume ca principala misiune promovarea si protejarea democratiei, a statului de drept si a drepturilor fundamentale ale omului. In Adunarea Parlamentara a CE se dezbat problemele continentului legate de scopul organizatiei, se formuleaza recomandari si se dau rezolutii. Pentru noi, ca romani trecuti prin comunism, au existat de-a lungul timpului vesti ciudate din aceasta Adunare. La inceputul lui 2006, o combinatie de absenteism si voturi impotriva a facut ca o rezolutie de condamnare a comunismului, desi votata in majoritate de cei prezenti, sa nu intruneasca majoritatea necesara de doua treimi. O tragedie de dimensiunea comunismului, care a mutilat Europa, produce dubii si absente in forul european anume abilitat sa protejeze democratia si drepturile omului. Mai inainte, prin 2005, aceasta Adunare a fost locul in care un parlamentar rus l-a luat la rost pe dl Basescu cu privire la bazele americane de pe teritoriul nostru, prilejuind presedintelui o replica demna si memorabila.

Am mai auzit, in timp, cum se arunca asupra Romaniei si a tarilor din estul Europei anatema slugarniciei fata de SUA. Optiunea ferma a tuturor fostelor state comuniste pentru un parteneriat privilegiat cu SUA in materie de securitate enerveaza pe multi. In loc sa se enerveze, mai bine s-ar intreba de ce toate aceste tari se simt mai sigure in siajul american decit in cel european. Dar o astfel de intrebare e ca o oglinda in care, privind, domnilor enervati s-ar putea sa nu le placa ce se vede.