La inceput au fost sase. Pe urma s-a alaturat al saptelea. Acum au devenit opt. Sunt cei mai mari si mai puternici. Din aliantele care se fac si se desfac in jocurile lor de culise se nasc efecte ce guverneaza, uneori nestiut, viata noastra de zi cu zi.

Cititorii zambesc deja pe sub mustata. Si-au dat seama despre ce e vorba. G8 este subiectul. Nastase scrie saptamana asta un articol de politica internationala. Nu. Desi cititorii mei sunt mai inteligenti decat scriitorii altora, de data asta s-au lasat pacaliti. Ma refer la politica interna. Pentru ca si in Parlamentul de la Bucuresti fiinteaza astazi un G8.

De fapt, intre cele doua "G"-uri exista similitudini tulburatoare. Grupul celor mai industrializate sase state din lume a luat nastere in 1975. Un an mai tarziu, G6 a devenit G7 prin alaturarea Canadei. Iar in anii a€™90, pe fondul realitatilor complicate de dupa razboiul rece, a aparut G8, o data cu cooptarea in club a Rusiei.

In parlamentul de la Bucuresti, dupa alegerile din 2004, au intrat sase partide. Ulterior, PNG a dobandit un deputat si am avut de a face cu sapte. Mai tarziu a aparut PLD si iata-ne in plin G8 mioritic.

Similitudinile nu se opresc la aceasta simpla coincidenta aritmetica. Agendele celor doua structuri exclusiviste au si ele asemanari tulburatoare. Iata, de pilda, PSD cere retragerea scutului antiracheta amplasat de PD pe teritoriul guvernarii locale liberale, in vreme ce democratii acuza incalzirea globala a climatului politic datorata - spun ei - poluarii la care se dedau oligarhii PNL.

Am scris aceste randuri si, pentru o clipa, m-am oprit nedumerit. Lipsea cineva din peisaj. Traian Basescu. Mi-au trebuit aproape cinci minute ca sa-i gasesc presedintelui locul cuvenit in geopolitica din Bucuresti. Basescu e scandalul. Adica demonstratiile de strada perpetue, ce insotesc orice summit G8. Miile de tineri maoisti, anarhisti, trotkisti care dau de lucru fortelor de ordine si societatilor de asigurari. E fondul sonor. Presedintele nu e vocea strazii, ci strigatul bine organizat al unor voci care vor dezordine. Mai mult decat atat, la orice summit G8, cele mai multe stiri nu mai vin din salile de conferinta, nu se mai refera la ce s-a discutat, spre exemplu, in Germania, in spatele usilor inchise (crestere si responsabilitate in economia mondiala, comert, schimbari climatice, siguranta nucleara, eforturi antiteroriste, zone de conflict regional, responsabilitate si masuri pentru situatia din Africa), ci la cate capete au spart sau masini au distrus cei care demonstreaza. La fel si la Bucuresti, fapta prezidentiala acopera de cele mai multe ori, zgomotos, orice tentativa a "celor opt" de a cadea de acord asupra unui subiect oarecare.

Sigur, similitudinile au o limita. In plan mondial, "G" vine de la "grup". "G"-ul romanesc e prima litera de la "galagie". Iar "summit", in lume, inseamna reuniune la nivel inalt, in vreme ce, pe Dambovita, trebuie sa folosim celalalt sens al cuvantului: culme. Pentru ca, trebuie sa fiti de acord, traim un "summit" al ridicolului politic.