Traian Basescu vrea cu tot dinadinsul Legea lustratiei. A urcat-o sus in ierarhia urgentelor sale si nu pierde nici un prilej de a vorbi despre ea. E putin probabil, insa, ca actualul Parlament va tine cont de dorintele prezidentiale.

Din punctul de vedere al sustinerii publice, momentul ales de Traian Basescu este unul prielnic. Scena politica este debalansata prin slabiciunea principalului partid de stinga, PSD, partid oponent al proiectului. Sondajele arata ca, momentan, votantii sai sint mai putini ca niciodata, ceea ce nu ar ajuta PSD sa gaseasca un sprijin puternic in rindul opiniei publice. Cu toate astea, in Parlament, PSD, cel care s-a impotrivit constant oricarui demers de lustratie, este mai bine reprezentat decit oricare alta formatiune, ceea ce ii da dreptul sa faca jocurile dupa interesele proprii. S-ar putea ca PSD sa cistige pe termen scurt, dar ar putea pierde pe termen lung. Oricum ar face, el intra in capcana prezidentiala, care il obliga la o atitudine transanta.

Ca moment istoric, probabil ca legea vine mult prea tirziu. Cei care au avut vreo functie inainte de 89 sau au colaborat cu aparatul represiv comunist sint in momentul de fata, biologic vorbind, persoane in virsta, al caror traseu politic sau administrativ este aproape de capat. Asa ca, obiectiv vorbind, efectele legii nu vor fi grozave din acest punct de vedere. Toti acestia au evoluat deja 17 ani pe scena publica, influentind decisiv tranzitia. Din punct de vedere moral, o reparatie este necesara, fie si prin aducerea in discutie a subiectului. El va imparti insa inca o data societatea in doua si va naste dispute interminabile legate de vinovatii trecute. Pentru clasa politica ar fi o reforma fortata, finalizata cu inlocuirea multora dintre figurile consacrate pina acum. Problema este, din nou, cine va face aceasta lege, cine ii va stabili continutul, precum si aria de aplicabilitate. Discutiile de pina acum purtate in Parlament au aratat ca partidele politice doresc mai mult sa-si regleze conturile intre ele decit sa asaneze moral viata publica si sa inchida usa spre trecut. Legea Ticu, cea care a permis aparitia CNSAS, a avut nevoie de mai bine de un mandat pentru a reusi sa iasa din sertarele parlamentare. Legea lustratiei probabil ca va bate recordul si in aceasta privinta. Apropierea sezonului de alegeri face si mai improbabila adoptarea legii. Blocajul parlamentar din anii preelectorali este mai vizibil ca niciodata, asa ca o lege extrem de sensibila nu va face altceva decit sa-l agraveze.

Daca legea curata moral zona publica de stat, in cea privata lucrurile au deja alt traseu. Acolo fostii comunisti sau securisti s-au integrat perfect in economia de piata, reusind, multi dintre ei, sa ajunga pe treapta de sus a topului celor mai bogati romani. Intr-o simbioza perfecta cu fosti lucratori in serviciile de informatii, comunistii de ieri sint capitalistii de azi, parafrazind astfel, pe viu, celebrele versuri din cintecele vremii ceausiste. E insa la fel de adevarat ca nu toti au abilitati spre afaceri si unii vor fi obligati fie sa o ia de la capat, fie sa se retraga definitiv din viata publica. Privita din aceste perspective, probabil ca lustratia romaneasca va fi una doar pe jumatate facuta.