Ca in aproape toate chestiunile care tineau de guvernare, de rolul si functiile institutiilor, in "incubatorul comunismului", ce urma sa fie "statul proletar", Marx si Engels n-au descris nici relatiile cetateni-biserica. Dupa ce desemnasera metaforic religia ca "opium al popoarelor" - instrument al exploatatorilor in a-si amagi supusii cu rasplata suferintelor dupa moarte - , au lasat sa se inteleaga ca prevedeau ateismul ca atitudine impartasita firesc de beneficiarii libertatii de constiinta.  La inceputul secolului XX insa, din contactul direct cu muncitorii, Lenin ajunsese la convingerea ca acestia nu au nici macar "constiinta de clasa" trebuitoare asumarii rolului de "gropar al capitalismului". Ce sa te-astepti atunci de la mujicii pentru care preotii fusesera deopotriva slujitorii lui Dumnezeu pe pamant si emisarii prin care tarul isi facea auzite poruncile in toate satele imparatiei? "Electricitatea va lua locul lui Dumnezeu, taranii n-au decat sa se inchine la zeul electricitatii...", expediase Lenin in 1918 problema credintei, absorbit de uriasele presiuni politice si economice ale cotidianului din noua "tara a sovietelor". S-a intamplat insa ca razboiul civil a continuat in alta teribila catastrofa - foametea din 1921-1922. Cuprins de mila pentru milioanele de rusi care ajunsesera sa piara de foame ori sa savarseasca pacatul cumplit al mancarii din carne de om, Patriarhul Tihon a fost acela care a lansat un apel catre preoti si credinciosi de renuntare la tezaurele bisericilor si manastirilor - cu exceptia obiectelor folosite pentru liturghie - spre curmarea nenorocirii.  Initiativa umanitara a inaltului prelat a fost folosita de Lenin si de tovarasii sai din Politburo pentru a distruge puterea si bogatia bisericii. Dupa ce-au difuzat apelul patriarhului, guvernul a emis in februarie 1922 decretul de confiscare a obiectelor bisericesti  de valoare, iar in mai a fost aprobata pedeapsa cu moartea pentru preotii ce se opun. Clericii erau dispusi sa dea totul, cu exceptia celor trebuitoare slujbei sfinte, impotrivire de care au profitat din plin liderii bolsevici. Conform datelor oferite din arhivele sovietice de catre generalul Dmitri Volkogonov, urmare a acelui decret au fost executati intre 14.000 si 20.000 de clerici si laici activi. Sfantul Sinod si Patriarhul Tihon au fost arestati, in vreme ce numerosi preoti sunt deportati. Spre deosebire de ceilalti inalti prelati condamnati, Patriarhului Tihon i s-a iertat sentinta pedepsei cu moartea in schimbul unei declaratii favorabile bolsevicilor, careia nu i-a supravietuit insa prea mult. De jaf si prigoana n-au scapat nici sinagogile, geamiile si bisericile catolice. Executati noaptea de cekisti, preotii erau stivuiti apoi in rapi spre groaza enoriasilor. Clopotele au amutit, coborate din biserici si trimise la topit pentru "industria tractoarelor". Samanta de discordie, cearta si delatiune s-a semanat apoi intre clerici - invrajbindu-i pe preoti cu episcopii, pe monahi cu preotii de mir. Slujitorii "casei domnului" au fost infiltrati cu colaboratori si informatori ai serviciilor speciale. Din cele 80.000 biserici ale Rusiei, cate fusesera in 1905, dupa 1945 ramanand 11.525. Astfel, in URSS se garanta oficial libertatea religioasa, insa credinciosii simtisera spinii otraviti din gardul ei.  Disperat de succesul invaziei naziste din iunie 1941, fostul seminarist Iosif Djugasvili i-a surprins pe toti prin revenirea la invataturile tineretii. In prima sa adresare publica, i-a numit ca-n biserica pe concitadinii sai, "frati si surori", proclamand razboiul de aparare a URSS "razboi sfant". "Tarul rosu" a decis apoi implinirea poruncii Maicii Domnului transmisa prin mitropolitul Ilia. Caci in acele zile de cumpana, ca-n vremurile legendare ale vechilor tari, mitropolitul din Muntii Livanski se retrasese in pustiul unei pesteri unde se ruga Sfintei Maria sa ajute Rusia. Ii instiintase apoi printr-o scrisoare pe capii bisericii ruse cum i se aratase Fecioara intr-o coloana de foc cu porunca lui Dumnezeu: "Trebuie sa fie deschise in tara toate bisericile si lacasurile duhovnicesti. Toti slujitorii bisericii sa fie eliberati din inchisori. Sa nu cedati Leningradul, dar inconjurati orasul cu icoana sfanta a Maicii Domnului de la Kazan. Apoi, duceti icoana la Moscova si rugati-va toti in fata ei, dupa aceea duceti-o la Stalingrad...".  La Leningrad a fost adusa in procesiune icoana facatoare de minuni, apoi au purtat-o la Moscova si in Stalingradul asediat - cele trei orase-cheie ale razboiului nefiind ocupate de inamic. "Cu Dumnezeu inainte!" -   ca-n vremea tarului - comandantii sovietici isi trimiteau soldatii-n atac, iar clopotele bisericilor ce mai ramasesera intregi s-au impletit cu salvele tunurilor in vestirea victoriei. Cand noile teritorii ale Europei au intrat in stapanire sovietica, bisericile au fost deposedate de putere si bogatie. "Opium al popoarelor" - cum ii spusese Marx - credinta a fost apoi pervertita in folosul Cezarului - secretar general pentru care preotii se rugau din altare, in vreme ce tainele spovedaniei erau impartasite politiei secrete.