Conform ideologiei marxist-leniniste, religia era un "opiu al popoarelor", vinovata de a fi tinut oamenii in ignoranta si obscurantism. Regimurile comuniste din Europa de Est s-au declarat atee si au pornit prigoana impotriva cultelor. In lupta inegala dintre Partidul-Stat si Biserica, cea din urma nu avea cum sa biruie.   Ca si in alte situatii, modelul fusese incercat initial in URSS. In 1922, Lenin a ordonat campania de confiscare a odoarelor bisericesti si impuscarea preotilor ce s-ar fi opus masurii. Pentru biserica ortodoxa rusa incepea o perioada neagra. Anii grei ai celui de-al doilea razboi mondial aveau sa aduca reconcilierea. In statele din Europa de Est aflate sub influenta Moscovei, excesele deceniilor trei si patru din Uniunea Sovietica au fost evitate. Cu toate acestea, puterea laica a incercat prin felurite mijloace sa scada influenta preotilor asupra credinciosilor. Modelul dupa care s-a facut "ingradirea" bisericii a fost pretutindeni acelasi. Un articol al Constitutiei sovietice din 1936, care spunea ca poate fi practicata orice religie, atata vreme cat nu contravine legilor statului, ordinii sociale si bunelor moravuri, a fost preluata dupa razboi in toate actele fundamentale din Europa rasariteana. Pentru culte, nici nu era greu sa intre in conflict cu "noua ordine", atata vreme cat aceasta se cladea inclusiv pe ruinele bisericilor.  AN DECISIV. Esential pentru evolutia ulterioara a regimului politic de la Bucuresti, anul 1948 si cei imediat urmatori reprezinta un moment important si pentru cultele din Romania. O serie de acte normative elaborate atunci au adus modificari in viata bisericii ca institutie. Legea fundamentala - Constitutia din aprilie 1948, decretul care organiza invatamantul pe baze exclusiv laice, decretul referitor la functionarea cultelor in RPR, legea de infiintare a Ministerului Cultelor, statutul de functionare a Bisericii Ortodoxe Romane au adus fiecare schimbari in viata religioasa. Intreg cadrul legislativ creat cu aceasta ocazie intentiona sa intareasca legaturile dintre culte si statul roman comunist, facandu-le practic dependente de acesta. Prelati, indiferent de confesiune, au luat drumul inchisorilor, lagarelor si coloniilor de munca.   "PACATUL" CATOLICISMULUI. Aceste masuri au atins mai putin biserica ortodoxa, care prin traditie fusese apropiata de putere. La finele deceniului cinci, Sfantul Scaun de la Roma era vazut ca un "cap al imperialismului mondial", dusman al Uniunii Sovietice. De aceea, afectate au fost cele doua biserici dependente de Vatican, nu doar din punct de vedere administrativ, ci si la nivel de dogma, primatul Papei fiind unul dintre principiile fundamentale ale catolicismului. Atat biserica greco-catolica, dar si cea romano-catolica avusesera de-a lungul timpului functii scolare si sociale, intretinand pe cheltuiala proprie scoli, spitale, azile. Scoala, sanatatea publica si asistenta sociala devenisera intre timp afaceri de stat, din care biserica trebuia indepartata. In 1948, Biserica Unita cu Roma, sau greco-catolica, a fost desfiintata. Romano-catolicii au avut si ei de suferit, din cauza legaturilor cu Vaticanul: fara a avea soarta unitilor, activitatea Bisericii Romei s-a redus la oficierea liturgiilor.  Trecuti cu forta la ortodoxieIn octombrie 1948 Biserica Greco-Catolica disparea prin unificarea fortata cu Biserica Ortodoxa. Unirea religioasa, in realitate un act administrativ, nu a fost recunoscuta de majoritatea capilor bisericii desfiintate. Ioan Suciu, episcopul greco-catolic de Blaj, anticipand ce avea sa urmeze, le-a vorbit credinciosilor, enoriasilor adunati in catedrala de la Blaj: "In curand vor sigila portile bisericilor catolice (...). Vor umbla din casa in casa sa iscaliti liste pentru a trece la ortodoxie; sa nu va lasati influentati chiar daca va ameninta, caci toate sunt trecatoare si timpul se va intoarce (...). Zeci de preoti de-ai mei au fost arestati, schingiuiti, tinuti in beciuri umede, palmuiti si tinuti in namol pentru credinta pe care nu vor sa si-o paraseasca. Am fost amenintat cu deportarea, dus cu masina, dar toate astea nu ma inspaimanta, ci ma intaresc. Va cer sa fiti uniti pentru a lupta impotriva valului care a venit peste noi, sa nu uitati ca «ce e val, ca valul trece» si neamul romanesc se va bucura de toata libertatea."