Impotriva aparentei ca votul de azi asupra motiunii PD nu face decit sa impuna acestui partid, PSD fiind fortat sa ramina din nou in ambiguitate, statutul de principal adversar al actualului guvern, el cere raspuns urgent la o cu totul altfel de intrebare.

Cu ce se alege pina la urma Romania din faptul ca, iata, ajungem in sfirsit sa vedem cine cu cine si impotriva cui e in politica romaneasca? Putem accepta, pina la un punct, faptul ca, intr-o logica politicianista, PD a lansat motiunea de cenzura nu pentru a trece de Parlament, ci, dimpotriva, pentru esecul ei. Putem admite, prin urmare, ca un partid joaca la un moment dat cartea negativa a turnesolului, de dragul unei mai bune pozitionari pe scena politica, dar in cazul de fata lucrurile nu se pot opri aici. Nu au voie. PD si, evident, presedintele Traian Basescu au ajuns unde au ajuns in sondaje (40-45%, respectiv 55-60%), sacrificind pentru cel putin doi ani ceva ce ramine, orice s-ar spune, important. E vorba de stabilitatea guvernarii Romaniei. Au facut-o in schimbul unei promisiuni enorme. Aceea a restructurarii profunde a clasei politice, cu tot ce decurge de aici: o buna administrare a tarii, reducerea coruptiei, independenta justitiei, o anumita justete sociala si, in final, calitatea vietii celor mai multi. Promisiunea a ramas intacta, iar raspunsului i-a sosit sorocul. De miine incepind, Traian Basescu si al sau partid de suflet trebuie sa se apuce de o treaba despre care pina acum doar au vorbit. Mai mult, de care s-au folosit, vorbind, pentru a-i face pe atit de multi sa-i sustina si, invers, pentru a-i face uriti pe ceilalti. Concret. Schimbarea sistemului electoral. Sa-nchidem ochii, de data aceasta, la ipocrizia tuturor, inclusiv a presedintelui Basescu, pentru a-i cere in sfirsit s-o faca. Timpul scuzelor a murit. Parlamentul i-a dat liber la referendum, nu mai trebuie decit sa-l organizeze. Iar daca nici dupa acesta parlamentarii nu si-l asuma, asta e. PD si Traian Basescu ne-au convins macar ca inteleg in sfirsit sa se tina de o promisiune. Daca reforma trece de legislativ, cistigul e cu atit mai important. Timp exista. Pina prin primavara-vara anului viitor, cind se tin alegerile locale, putem avea deja un nou sistem electoral. De disputat e doar solutia tehnica, iar un sistem precum cel promovat de Asociatia Pro Democratia pare rezonabil de oportun. O doua treaba importanta. Modificarea Constitutiei in sensul clarificarii raporturilor institutionale, in special cel privind Presedintia si Guvernul. Poate parea mai complicat, dar ceea ce a lipsit pina acum n-a fost putinta, ci vointa. Nu cred ca exagerez daca sustin ca acesta e, de fapt, testul suprem al mandatului lui Traian Basescu. Din nou, putem presupune cu destula usurinta ca o asemenea reforma s-ar putea impotmoli undeva prin Parlament, dar conteaza si altceva ce tine strict de presedintele Romaniei. Va avea acesta curajul de a forta pina la limita maxima o asemenea schimbare majora a alcatuirii statului roman sau va prefera sa joace in continuare la cele doua capete ale Executivului, Guvern-Presedintie, pentru a le stoarce, cum a facut-o acum, doar de profit politic personal? Celelalte reforme pot fi declansate si dupa alegerile generale, dar daca primele doua ramin pina atunci doar vorbe, atunci toate crizele si scandalurile de pina acum, provocate sau intretinute de PD si Traian Basescu, inclusiv motiunea de azi, nu reprezinta decit o mare teapa.