Ma intreb ce stie actualul ministru al Invatamintului despre criza in care ne zbatem pina aproape de sufocare.

Are sau nu in programul sau ministerial portretul-robot al profesorului zilei de miine si portretul-robot al profesorului frina? Al profesorului care lupta ca sa-si implineasca neputintele si ura fata de nou. Stie ministrul ca in invatamintul romanesc n-a fost inca nici o revolutie? Ca preparatorii pleaca si securistii ramin. Stie el ca Universitatea a ajuns prada afaceristilor, a tepuitorilor averilor publice, a vechilor functii de partid comunist care isi cauta intre zidurile ei innobilari, maculind-o? Stie ca ne temem sa spunem toate astea? Stie ca nu ne contrazicem sefii?

Ca sintem vorbitori pe la colturi. Ca tacem vinovati fata de compilatori, de falsurile stiintifice, de tezele de doctorat care imbogatesc biografiile unor farsori ajunsi.

Ca nu sintem profesori, altfel decit prin manunchiul de idei, chipurile, inalte pe care le predicam prin cursuri si pe care le subminam prin lipsa unei atitudini care sa puna in acord vorba cu fapta. Ce este, la urma urmelor, un dascal, cum le place retorilor comemorativi sa zica? Un ins care stie multe? Si ce daca stie multe, sa fie sanatos, la ce-i foloseste asta daca prin ceea ce stie nu modifica mental lumea in care traieste? Ce inseamna sa afli despre o teorie, o idee, o norma morala daca nu le cauti corespondentul in real? Ce inseamna supunerea, spaima de inspectori a profesorilor din gimnazii si licee, spaima de a critica conducerea universitatii atunci cind ai impresia ca nu te reprezinta, desi i-ai dat un mandat prin vot? Ce inseamna toate ideile nobile despre democratie, drepturile omului, libertate prin filosofie, imagologie, studii istorice, structuralisme si semiotici cind se vad confruntate cu viata? Care cultura inalta ne invata sa acceptam nedreptatea pe care o face unul care, vremelnic, este baron academic. Ce lume universitara este asta surpata de subordonari si de taceri complice? Ce dascali sintem noi, asa comemorativi si aniversari, daca nu pasim dincolo de propriile taceri vinovate si ne scufundam festiv in lipsa unor atitudini? M-am saturat de idei, de cultura, de stiinta asemenea unor perle la palarie. La ce folos ideile, daca eruditul tace?

Daniel Vighi este scriitor si profesor la Universitatea de Vest din Timisoara.