Celebrul disident polonez, actualmente cel mai cunoscut lider de opinie din Polonia, vorbeste, intr-un interviu acordat in exclusivitate Cotidianului, despre democratie, lustratie, comunism si despre administrarea trecutului recent.

Credeti ca democratia este in continuare gri?

Acesta este titlul eseului meu. Cred ca revolutia prefera culorile mai puternice. Bolsevismul prefera rosul, nazismul prefera brunul, fascismul italian prefera negrul, fundamentalistii iranieni recurg la verde. Revolutia propune in continuare o lume lipsita de nedreptate, o lume fara pacat, o lume in care toti sint egali. Asta nu exista insa decit cu ajutorul violentei. In gulag, toti sint egali sau cel putin aproape egali. Democratia este un regim care este obligat sa-si tolereze de asemenea si inamicii. Este un regim atit pentru pacatosi, cit si pentru cei nobili. Este un regim atit pentru intelepti, cit si pentru imbecili. Este sistemul care are chiar prin natura sa toate greselile umane. Din aceasta pricina, democratia este gri. Personal, nu stiu insa un sistem mai bun decit democratia. Prin urmare, griul este frumos.

Polonia si Romania sint acum departe sau destul de aproape de modelul acesta de democratie gri?

Cred ca democratia poloneza e prea prost organizata. Nu vreau sa comentez prea mult situatia din Romania, pentru ca nu sint suficient de bine informat, dar maladiile celor doua tari sint comparabile: lipsa traditiei democratice, slabiciunea clasei politice si coruptia ca parte a sistemului politic, precum si climatul populist. Fie ca e vorba de un populism postcomunist, fie de unul post-anticomunist, tot populism ramine.

Atit Romania, cit si Polonia au o relatie tensionata cu trecutul recent. Va intreb pentru a servi drept pilda: ce a administrat defectuos Polonia din acest patrimoniu adesea tragic al trecutului recent?

Stiti ca nu este o intrebare foarte comoda pentru mine, pentru ca sint obligat sa-mi critic guvernul. Cred insa ca tot jocul din jurul dosarelor de securitate din Polonia este o metoda pentru a instaura un regim al fricii, iar eu nu accept acest lucru. Intreaga mea viata m-am opus regimului comunist, deoarece acesta era, la rindul sau, un sistem al fricii. Nu pot sa accept azi fragmente ale restaurarii acestui sistem, facuta sub un drapel anticomunist. In opinia mea, este vorba de un anticomunism cu chip bolsevic, facut in numele valorilor pe care le-am acceptat in timpul activitatii mele de opozitie anticomunista.

Poate cunoasteti raportul Comisiei Tismaneanu. Ce parere aveti despre el?

Din pacate, nu, pentru ca nu a fost editat inca in franceza. Am vorbit insa cu Tismaneanu la Washington. Este prietenul meu si ii respect mult activitatea, insa nu stiu foarte bine realitatea romaneasca si nici contextul actual. Cum sint istoric, cunosc foarte bine natura acestor documente, care au fost insa concepute nu pentru a gasi adevarul, ci pentru a avea instrumente de santaj asupra oamenilor. Trebuie sa fim foarte prudenti in timpul lecturarii acestor documente, deoarece punctul de vedere al politiei politice este in continuare foarte special. Adevarul politiei politice nu este acelasi cu adevarul uman.

Raportul a oferit o baza stiintifica pentru a condamna comunismul la nivel oficial de presedintele Romaniei. Un asemenea gest este suficient?

Daca imi amintesc bine, ziua executiei lui Ceausescu, care era prim-secretar al Partidului Comunist, a constituit momentul de respingere totala a regimului. De asemenea, este clar pentru toata lumea ca dictatura comunista este un sistem criminal. Prin urmare, intrebarea mea este urmatoarea: de ce dupa 18 ani de la caderea comunismului trebuie sa organizam in Polonia o vinatoare de vrajitoare? Nu vreau sa comentez situatia in Romania, insa comunismul reprezinta acum o problema a istoricilor si nu a politicienilor. Acestia din urma trebuie doar sa pregateasca institutiile ca acestea sa poata garanta libertatea democratica.

Romania pregateste un pachet legislativ pentru lustratie. Daca vom ajunge foarte departe cu aceasta lege, care sint greselile pe care trebuie sa le evitam?

Credeti ca tovarasul Ceausescu a fost colaboratorul secret al Securitatii? Nu-l veti gasi pe lista si ar trece drept un inocent in urma lustratiei. Asta ar insemna o prostie. Acesta este raspunsul meu. Teza ca dosarele politiei politice sint la fel de credibile precum Biblia este absolut nebuneasca. In Polonia, rezultatele lustratiei sint in totalitate negative. E o absoluta prostie sa organizezi un circ public, sa vezi daca un om politic a semnat sau nu ceva, daca a fost o semnatura reala sau doar simbolica.

Vocea „Solidaritatii" Aparuta pe piata cu mai putin de o luna inainte de alegerile semilibere de pe 4 iunie 1989 din Polonia, "Gazeta Wyborcza" a fost principala voce a miscarii „Solidaritatea". Primul ziar legal publicat in afara regimului comunist atinge azi un tiraj de 670.000 de exemplare si este considerat unul dintre cele mai influente si totodata controversate publicatii poloneze. Filosofia succesului "Gazeta Wyborcza" este foarte simpla, in opinia lui Adam Michnik: "Trebuie sa imbini doua aspecte esentiale: un bun business plan si o fidelitate pentru valorile morale. In fiecare zi trebuie sa faci dovada vitezei pentru a gasi noi informatii, iar asta duce adesea la tabloidizare. Pe termen lung, doar o credibilitate intelectuala si morala poate face diferenta. E opinia mea, dar poate ca eu sint un om al secolului 19".

Bio-bibliografie Adam Michnik s-a nascut in 1946 la Varsovia. Este istoric, jurnalist si politolog polonez. Este, alaturi de Lech Walesa, fostul presedinte al Poloniei de la inceputul anilor ’90, cea mai cunoscuta personalitate a sindicatului "Solidaritatea". A fost arestat pentru prima oara la 18 ani, iar in 1966 a fost exclus din universitate si condamnat la trei ani de inchisoare. Dupa eliberarea din arest, a lucrat ca muncitor. A fondat KOR-ul (Comitetul de Aparare a Muncitorilor) si a fost consilier al sindicatului "Solidaritatea". A devenit cunoscut si pentru colaborarile sale frecvente cu revista "Krytyka" si cu universitatea ambulanta poloneza. A fost discipol al lui Leszek Kolakowski. A intrat in inchisoare, din nou, pe 13 decembrie 1981, dupa lovitura de stat militara, pentru "tentativa de rasturnare prin forta a institutiilor politice ale Republicii Populare Polone". Conduce cel mai influent cotidian din Polonia, "Gazeta Wyborcza", si este autor al mai multor carti, traduse in zeci de limbi de circulatie internationala. Doua volume cu scrierile sale au fost publicate si in limba romana, la Editura Polirom: "Restauratia de catifea" si "Scrisori din inchisoare si alte eseuri".