Gratie televiziunilor de nisa, singurele cu adevarat castigatoare dintr-un razboi politic fara nici o noima, azi ne vom mai delecta cu o motiune de cenzura. Asta dupa ce la finele saptamanii trecute s-a jucat, tot in live-uri de sfarsitul lumii, un a
Gratie televiziunilor de nisa, singurele cu adevarat castigatoare dintr-un razboi politic fara nici o noima, azi ne vom mai delecta cu o motiune de cenzura. Asta dupa ce la finele saptamanii trecute s-a jucat, tot in live-uri de sfarsitul lumii, un alt episod din dramoleta ieftina "consultari la Cotroceni".   De la instalarea aproape frauduloasa a noii puteri, in decembrie 2004, Romania e intr-o criza politica perpetua. Incepand cu momentul T 0, cand i s-a nazarit ca fostii umanisti (de care se rugase cu doua saptamani in urma sa rupa alianta cu PSD) au devenit subit "solutia imorala", cum nu-i intra Jucatorului mana-n colac, cum tara are nevoie de alegeri anticipate. Sau, ca sa fiu cat mai riguros, de orice alt premier in afara de Manechin. Sigur, l-ar prefera pe Theodor Stolojan, poate cel mai neperformant premier postrevolutionar, un om care nu mai are de-mult pareri proprii. Dupa ce s-a gudurat jalnic pe langa Ion Iliescu, "draga Stolo" a tradat, in lacrimile partenerului sau politic, PNL taman inaintea alegerilor prezidentiale, pretandu-se ulterior la a-l rupe alaturi de o mana de carieristi ieftini. Totul, numai si numai pentru a ajunge la ciolanul afumat fluturat pe sub nas de Traian Basescu. La o adica, insa, numai si numai ca  sa-si faca omua€™ providential damblaua, ar merg pe piata si cacealmalele Monica Macovei sau Vasile Blaga.  Numai ca Tariceanu - un premier cel putin la fel de mediocru pe cat e si Basescu in calitate de sef de stat - s-a pus catareste pe calcaie si continua sa se ambitioneze. Nu vrea omul sa demisioneze si pace, asa ca tara o tine dintr-o panarama-n alta. Termenul panarama (i-as fi putut spune si balci sinistru fara sa mi se clinteasca vreun muschi pe fata) nu e, dupa parerea mea, nici un pic exagerat. Ceea ce s-a intamplat in ultimii doi ani si jumatate la varful vietii publice numai politica responsabila nu se poate chema. De cand a ajuns la Cotroceni, presedintele hartuieste continuu, declarativ si faptic, Executivul, tinand-o langa cu oligarhii, grupurile de interese si baietii destepti. Cand n-o face direct, isi scoate la inaintare, fara pic de imaginatie, maidanezele si pudelii din dotare; mereu aceleasi persoane/institutii, rulate in functie de victima aleasa si de specializare argatului din dotare. Dat fiind ca nici tabara adversa (care s-a largit pe principiul "dusmanul dusmanului meu e prietenul meu") nu s-a lasat mai prejos, romanii s-au trezit ca, taman in anul aderarii la UE, au ramas temporar fara presedinte, l-au pus prin vot la loc si s-ar putea ca, din varii motive, sa mai dea vreo trei ture pe la urne.  Pana una-alta, gratie televiziunilor de nisa, singurele cu adevarat castigatoare dintr-un razboi politic fara nici o noima, astazi ne vom mai delecta cu o motiune de cenzura. Asta dupa ce la finele saptamanii trecute s-a jucat, tot in live-uri de sfarsitul lumii, un alt episod din dramoleta ieftina "consultari la Cotroceni". Aproape nici nu mai conteaza ca initiatorii si semnatarii multipli ai straniului document, multi dintre ei fosti ministri la fel de neperformanti ca aceia pe care-i injura, nu prea-s lamuriti ce motive concrete de cadere ar avea Guvernul Tariceanu II. Important e ca, sub falnicul stindard "Cabinetul Tariceanu trebuie sa plece", vom avea parte de inca un circ televizat. Iar vom avea desfasurari energofage de forte, iar studiouri de televiziune improvizate la Parlament, iar editii speciale, iar reactii ale ingrijoratilor de serviciu din societatea civila, iar datatori cu parerea, iar si iar calcule, negocieri si tradari.  De ce trebuie sa suportam perpetuu aceasta mizerie? Pentru simplul motiv ca doua gasti profund politice duc, fara pic de menajamente si jena, un razboi de uzura pentru controlul robinetelor cu bani publici. Iar a treia sta deocamdata pe tusa, se da un soi de adunare de maici franciscane indignate de limbajul licentios al pacatosilor si filosofeaza adanc asupra usii prin care ar putea patrunde cat mai discret la masa unde se-mparte cascavalul bugetar. Acesta-i unicul mobil care-i mana-n lupta pe toti. Asa ca, indiferent de rezultatul votului din Parlament, un singur lucru e cert: tot ei castigaa€¦


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.