Inainte de toate, se ciocneste de Constitutie; ea nu permite presedintelui statului sa-l schimbe pe primul-ministru. In al doilea rand, aceasta initiativa se ciocneste de rezistenta partidelor. Cu exceptia Partidului Democrat, dirijat din umbra de seful statului, ele nu doresc, din motive strategice sau electorale, sa vina la guvernare. De ce? Guvernarea uzeaza politic, iar data alegerilor generale se apropie. Liberalii isi asuma riscul de a fi sanctionati de electorat la viitoarele "parlamentare" - PSD-ul, nu - cat priveste alegerile anticipate, acestea isi pierd din interes odata cu apropierea sorocului celor normale.
In aceste conditii, initiativa presedintelui apare ca un factor perturbator; ea risca sa provoace insa - din ambitii de imagine - o blocare a Executivului. Pentru presedinte, un risc de a pierde plusul de popularitate dobandit prin succesul sau la ultimul referendum.
Analistii politici se straduiesc - dar nu reusesc - sa descopere rationamentul care l-a ghidat pe presedinte. Caci, in cazul cel mai bun pentru domnia sa, noul Guvern ar fi condus nu de PD, ci de PSD, proiectand asupra domnului Basescu imaginea de neinvidiat a unui politician de stanga care "lucreaza" la demolarea Partidului Liberal, ultimul partid istoric. Se stie ca domnul Basescu a avut si rolul de demolator al taranistilor, cu zece ani in urma.
In lipsa sprijinului parlamentar, manevra presedintelui are, insa, toate sansele sa esueze; iar Guvernul Tariceanu are sanse sa supravietuiasca unei motiuni de cenzura, fara acoperire suficienta. Daca asa stau lucrurile, inseamna ca presedintele si cei care-l consiliaza mai au de invatat... Dovada cea mai buna: ieri, la sedinta de la Cotroceni, dintre sefii partidelor importante, a lipsit nu numai domnul Tariceanu, ci si domnul Mircea Geoana, presedintele PSD, precum si domnul Marko Bela, presedintele UDMR. Ceea ce spune mult asupra perspectivelor motiunii.