Cu cativa ani in urma, Academia Romana a avut ideea de a transforma Centrul de studii "Bucovina", care functioneaza la Radauti de-o buna bucata de vreme (sub conducerea profesorului D. Vatamaniuc), intr-un institut de cercetare fundamentala cu sediul la Suceava, acolo unde exista o universitate cu o deschidere larga, inclusiv spre filologie, istorie, sociologie. Consultata, conducerea Universitatii a acceptat sa participe la organizarea acestui institut care ar trebui sa studieze spatiul cultural bucovinean in totalitatea lui, de-o parte si de alta a frontierelor actuale. Inutil sa mai spun ce reprezinta din punct de vedere spiritual acest loc de intalnire a culturilor si prin ce istorie bogata si deseori dramatica a trecut. Gandul nostru era sa fie asociati acestui program de studii multiculturale si cercetatorii de la Cernauti, romani si ucraineni, interesati, nu ma indoiesc, de modul in care culturile lor s-au intalnit, s-au ciocnit si, nu de putine ori, s-au infratit in timp. Ne-am dus, asadar, la Cernauti si, discutand acolo cu rectorul Universitatii, ne-am dat seama ca un proiect de acest fel ii poate interesa. Nu mai vorbesc de scriitorii si profesorii din comunitatea romaneasca, bucurosi sa-si afirme, si pe aceasta cale, identitatea si sa-si studieze traditiile spirituale... S-a asociat la acest proiect, trebuie sa precizez, si Academia de Stiinte din Austria. Prietenul nostru, profesorul romanist Mihai Metzeltin, membru al Academiei Austriece si, totodata, al Academiei Romane, a primit cu satisfactie proiectul si l-a transmis unde trebuie, adica presedintelui Academiei de stiinte. Spre a scurta istoria, pot spune ca dl. Herbert Mang, presedintele Academiei de Stiinta, a acceptat aceasta colaborare si, cand a venit in aprilie 2006 la Bucuresti in fruntea unei delegatii pentru a participa la sarbatoarea de 140 de ani de la fondarea Academiei Romane, a anuntat public decizia partii austriece de a fi, alaturi de noi, romanii, coordonatorii acestui program. Asadar: un institut european, cu un program vast (de la studiul sistemului juridic si administrativ pana la cercetarile de antropologie culturala), coordonat de doua academii si cu cercetatori din mai multe tari... O premiera in aceasta parte europeana...
De ce povestesc toate aceste lucruri? Pentru ca, dupa ce a trecut cu o viteza de melc beteag, timp de un an si mai bine, prin cancelariile ministerelor noastre (Ministerul Culturii, Ministerul Justitiei, Ministerul Invatamantului, Ministerul Finantelor etc.) proiectul inaintat de Academia Romana, aprobat cu putin timp in urma de Guvernul Romaniei, a fost publicat de curand in Monitorul Oficial... Citindu-l, nu mica mi-a fost surpriza sa descopar ca, din ceea ce imaginasem noi, n-a mai ramas nimic. Ba da, a ramas ceva, a ramas - ca in povestea lui Creanga - un sfariac: Guvernul Romaniei ne anunta ca "Centrul de Stiinte bucovinene" se muta, de la Radauti, la Suceava. Atat. Unde-i ideea de a face un institut puternic impreuna cu Universitatea din Suceava, de ce a disparut din scenariu Academia de Stiinte din Austria, dar intentia de a aduna, intr-un program multicultural, intelectualii tineri si mai putin tineri din toata regiunea din Nord-Est (din Basarabia, de la Cernauti si din alte parti al Bucovinei de Nord), ce s-a intamplat cu ea, cine a eliminat-o? Sunt, repet, uluit. Nu-i inteleg pe ministrii romani si cu atat mai putin pe consilierii lor... Sau ii inteleg si-mi vine, vorba nu mai spun cui, sa-mi dau demisia din romanitate. Atata lipsa de interes fata de cultura, atata inertie intelectuala si, sa ma iertati, atata opacitate fata de un proiect, cu adevarat, national si european este greu de imaginat. Realul intrece, orice am spune, fantezia cea mai neagra. Caci, ce-a hotarat, in fond, dupa atata grea chibzuinta, Guvernul Romaniei? Sa mute un centru de cercetare dintr-un loc in altul, dislocandu-l, risipindu-l. Atat. Pentru aceasta isprava i-au trebuit Guvernului nostru cativa ani buni... Ce tristete!