Noroc in pierdere

Sunt situatii cand nu mai poti da inapoi. Nu-s putine nici situatiile in care trebuie sa spui ceva si orice ai spune pica prost. Ar fi apoi situatiile cand iti doresti sa nu fi cunoscut o anume persoana. Viata e plina de momente cand numai norocul te ajuta. In urma cu ceva vreme trebuia sa merg neaparat la dezvelirea unui monument de rahat. Sa zic acolo cateva vorbe, care ulterior m-ar fi facut sa-mi fie rusine si sila de tot, si sa ajung fata-n fata cu niste oameni, cu care nu-i nici o onoare sa ai de-a face. Se intampla cateodata ca o ciocnire de situatii sa semene cu o rascruce de drumuri. Drumuri multe si proaste, care nu duc nicaieri. Norocul are insa unele infatisari nebanuite. De bucurie ca a ajuns si el cineva, autorul monumentului, altfel un betiv cu doua dezalcoolizari la baza, s-a dres dimineata cu una mica, s-a mai dres si cu una mare, si atata ce s-a dres si s-a euforizat, ca sa fie spiritual si dezinvolt la ceremonie, ca nu a mai putut fi trezit decat dupa doua zile. Inaugurarea n-a mai avut loc si eu am mai bifat un noroc in pierdere. Multe monumente raman neinaugurate, exact ca fetele carora le fuge logodnicul in ziua nuntii, dar cineva are intotdeauna un castig din orice pierdere.Castigul meu, din toate aceste pierderi, n-a fost ca nu mi s-a mai intamplat nici una din situatiile in care n-aveam nici un chef sa devin martor, partas si vinovat, ci unul mult mai interesant. Am inceput sa recunosc multe din fetele neconventionale ale norocului.

Ma gaseam intr-o toamna cu masina zob intr-un sant, cea mai apropiata comuna se afla la niste kilometri buni, pe moment nu vedeam nici o solutie si, cu gandul la Skoda mea verde-lighean, care nu mai avea nimic dintr-o masina, nu reuseam sa intuiesc dimensiunile reale ale norocului ce daduse peste mine si familia mea: eram toti
intregi. Un taran, unul din acei gura-casca aparuti din neant, pe un camp pe care nu zareai tipenie de om, se invartea in jurul nostru si zicea: Ba, ce norocosi sunteti! Ba, cum da norocul peste unii! Dupa ce mi-a explicat ce-i acela noroc in ghinion, i-am dat dreptate.

Cum stateam noi acolo-n camp si asteptam sa ni se intample si ceva bun, fiindca tot ce putea fi mai rau nu mai avea cum sa ni se intample, mi-am reamintit de profesorul meu de invatamant politic din armata, care, ca sa-si tina promisiunea c-o sa ne tranteasca pe toti, a facut in dimineata examenului o baie fierbinte in cada. Asa ii placea lui sa se refriseze, cand pleca la trantit elevi indaratnici. Ei bine, profesorul a facut infarct in baie si n-a mai trantit pe nimeni. Imi amintesc, de asemenea, de un tip care-mi daduse, in 1980, 100 de marci RFG si ma ameninta ca ma toarna la militie daca nu-i dau inapoi 300, pe care, ca sa i le dau, ar fi trebuit sa le imprumut tot de la el. Am avut noroc: l-a calcat un tramvai chiar in dimineata cand venea sa ma nenoroceasca.

Si, bineinteles, n-o sa uit niciodata cate noroace am avut, fiind dat afara din mai multe examene, locuri si slujbe,
din cauza originii sociale nesanatoase. Ceea ce atunci parea un lant de ghinioane a fost sansa vietii mele: eram alungat de unde nu-mi era locul ca sa imi caut singur drumul ce mi se potrivea.

---

Despre autor: