Directia e buna. Drumul drept pare regasit de toata lumea: jucatori, antrenor si public. Lipsesc inca federalii. Sint la casieria stadionului, unde numara biletele nevindute.

Golurile lui Contra marcate Sloveniei inchid o bucla neagra a fotbalului nostru. O bucla temporala, in care s-au inghesuit trei ratari de turnee finale. Primul gol, cel inscris dintre brazdele noroioase ale Ghencei, intr-o seara ucigasa din noiembrie 2001, a fost trist si inutil. Cel de-al doilea a venit in minutul 70 al partidei de miercuri seara de la Timisoara, dupa o pendulare perfecta si un volé topait la pasa lui Mutu. Un gol util si linistitor ca o vacanta de vara. O vara lunga cit sa le-ajunga bulgarilor sa mai uite de cefele lor groase si sa ne-o studieze bine pe-a noastra, de la distanta celor doua puncte avans. Lobont, Mutu, Contra si Tamas sint jucatorii pentru care l-am atacat pe incapatinatul Piturca si il laudam acum pe consecventul selectioner al Romaniei. E meritul sau ca, pe fiecare dintre ei, i-a insotit in acest sezon de la agonie la extaz. Mutu s-a maturizat fotbalistic profund. Din punctul de gituire al jocului s-a transformat in filtrul eficient al marilor noastre ocazii. Nu se mai ambitioneaza sa incerce finalizari egoiste si joaca generos pentru virfuri atunci cind nu este el insusi in aceasta pozitie. In meciul de la Celje a avut o faza exceptionala, in care el a respins decisiv din careul nostru, pentru ca apoi sfirsitul momentului sa-l prinda la finalizare. La Timisoara a inscris cu capul si a fost asistent la al doilea gol. Sa recunoastem insa ca slovenii sint departe de setea noastra de razbunare. Dupa sase ani de desert am supus o oaza seaca. Cu doua linii de aparatori rudimentari, coboriti direct din pesterile Postojnei natale, oamenii lui Matjaz Kek ne-au calcat in picioare doar la propriu. Daca in meciul tur Lobont a aparat remarcabil, la Timisoara aproape ca a somat. Siguranta lui intre buturi a fost insa determinanta la fazele fixe din atac, atunci cind urcarile lui Tamas si Goian ne-au adus in superioritate ferma la finalizare. Lui Zicu pare ca-i prieste gazonul lui Poli si daca Iancu nu blufeaza din nou, asa cum a facut-o anuntind ca subventioneaza pretul biletelor la tribuna a doua, se pregateste un buy-back de senzatie in Liga lui Mitica. Patru milioane si jumatate platiti lui Inter de o echipa din Romania e enorm. Chiar si pentru un oras ca Timisoara, unde publicul, altfel minunat si generos, a icnit greu cind a dat fata-n fata cu strategia de marketing a lui Lupescu. Apropo de strategie, mi-ar fi placut sa vad luni seara, la jurnal, o coada scurta la casele de bilete ale stadionului cu Sandu, Lupescu, Mitica si ceilalti cumparind tichete de meci pe bani reali. Chiar daca pentru ei sumele nu sint deloc atit de dramatice.