Sfarsitul: "Lingea un caine sange si creier"
Scriitorul si eseistul Dumitru Popescu a fost in apropierea lui Ceausescu din 1956 pana in 1989. Detinator al unor inalte functii de coordonare a propagandei, invatamantului si culturii, marturisirile sale despre influentele si schimbarile ce s-au produs in politica lui Ceausescu rastoarna multe din speculatiile istoricilor si jurnalistilor.


a€  Jurnalul National: Ce impact a avut "revolutia culturala" din China asupra lui Ceausescu?
Dumitru Popescu: Este gresita ideea ca aceasta i-ar fi rasturnat sistemul de gandire politic. Dupa evenimentele din Cehoslovacia, noi am trecut printr-un mare stres de securitate nationala, nu stiu daca perceput de toti cetatenii. La varful partidului, mai exact la Nicolae Ceausescu, a inceput un recul doctrinar si implicit praxiologic. Pe baza noilor parametri, Nicolae Ceausescu a reflectat asupra celor intamplate si a ajuns la concluzia ca in calea pe care a apucat exista riscuri majore.


Strategii de partida€  Pentru acea fronda?
Da, pentru pozitia liberala, de sprijinire a reformismului cehoslovac, de condamnare a URSS si a Tratatului de la Varsovia, de indepartare clara de modelul sovietic in practica sociala, de renuntare la o serie de dogme leninist-staliniste. Facand un examen mai atent al conceptului reformist praghez, a ajuns la concluzia ca Dubcek si ai sai au exagerat.


a€  La capitolul libertati democratice?
Nu, mai ales la capitolul economic. Ideea cehoslovacilor fusese debarasarea de sistemul socialist clasic al planificarii centralizate. Un timp si Nicolae Ceausescu cochetase cu ideea diminuarii rigiditatii planificarii. Dupa crahul ceh s-a razgandit, ingrijorat ca, daca pierde aceasta parghie, scapa din mana atuul dirijarii dezvoltarii economice. Cat priveste ideile cehoslovace despre democratie, acestea i s-au invederat ca principal mobil al urii doctrinare sovietice si, totodata, ca prea laxe pentru mobilizarea centralizata a fortelor nationale in constructia sociala.


a€  Vorbea despre aceste lucruri?
Incepuse sa vorbeasca. In sedinte, in documente a inceput sa atraga atentia asupra riscurilor.


a€  In sedintele acelea puteati initia o tema de conversatie cum facem acum?
Reculul nu s-a produs explicit si categoric si cu atat mai putin deschizand o dezbatere in contradictoriu. Mai degraba, dupa metoda, cum se spunea odata, a taierii salamului in felii subtiri, respectiv a acumularii lente de argumente si a instalarii treptate a formularilor convenabile. In realitate, reconditionarea unora mai vechi.


Obsesia "constiintei"a€  In final ajunge la concluzia ca resursa inepuizabila a economiei este constiinta socialista.
In acest sens ii serveste China. Cauta argumente.


a€  Dar ideea aceasta de "perpetuum mobile" a constiintei socialiste ii apartine?
Nu. Aceasta reprezenta inlocuirea nedeclarata - pe vremea lui Stalin - a unei idei de baza a doctrinei comuniste.


a€  O preluase de pe la altii ce vorbeau prin congrese?
Nu-mi vine sa cred ca-l citise pe Lenin.
Oricine putea citi opera lui Lenin. Se tiparea la noi in milioane de exemplare. De altfel, doctrina comunista nu e o constructie ideatica superabstractizata, inaccesibila. Liniile ei directoare sunt simple.


a€  Stiu, stiu, eu o cunosc!
Or, daca ti-ai insusit liniile directoare, poti sa te declari specialist. Unul dogmatic, fireste. Au existat chiar si "specialisti" urechisti. "Revolutia culturala" a€  Toata lumea era specialist la socialism stiintific - promovase examenul la cursul respectiv introdus la orice facultate. Mao nu fusese o sursa de inspiratie pentru Ceausescu?
Lucrurile stau putin altfel. Se spune la noi ca Ceausescu a declansat in 1971 o minirevolutie culturala. E o copilarie. Faimoasa actiune a lui Mao nu a fost revolutie in cultura. A fost o reactiune (botezata revolutie ca sa deruteze) cu specific eminamente politic. Teatrele si baletele lui Cian Cin aveau un rol secundar. In esenta se ciocneau doua curente comuniste diametral opuse. Mao, intelectual marxist idealist, om al revolutiilor, marsurilor lungi, ideilor comuniste pure, in postura de constructor pragmatic al unei Chine prospere, era total depasit. Ca sa se aseze, societatea avea nevoie de conducatori realisti, cu picioarele pe pamant, pe care si-i si gasise, in persoana unor Deng Siao Pin, Liu Sao ti, Lin Biao si a altora ce initiasera rafistolarea doctrinei. La congresul al optulea al PCC, in 1958, Den Siao Pin, secretar general al partidului pe atunci, lansase deja faimoasa teza a infloririi tuturor florilor si confruntarii tuturor scolilor. Metafora nu avea in vedere cultura, nu constituia o indicatie pentru Uniunea Scriitorilor, ea continea sugestii pentru drumul nou al comunismului chinez.
a€  Iar ceilalti au luat in serios "schimbarea"...
Mao a inteles si a reactionat. A cerut tineretului sa bombardeze cartierul general al capitalismului din partid (reforma preconizata i se parea a fi "restaurare de clasa"), l-a trimis pe Den Siao Pin sa se reeduce intr-o crescatorie de porci, l-a inlaturat pe Liu Sao Tzi din fruntea statului, iar pe Lin Biao, ministrul apararii, l-a bombardat in vazduh. Asa-zisa revolutie culturala n-a fost decat apararea indarjita a traditiei comuniste dogmatice, impregnate de fanatismul cel mai pur si rudimentar.
a€  Cu ce impresii a venit totusi Ceausescu din China?
El a venit din China cu ideea ca politica, precum si artele trebuie sa ajute mai mult constructia comunista. Nu era ceva nou. Si pana atunci se spusese (de la Stalin citire) ca suprastructura trebuie sa stimuleze dezvoltarea bazei materiale. Prin urmare, Nicolae Ceausescu solicita politicii si culturii sa influenteze mai abitir constiinta socialista, in scopul accelerarii constructiei.
Arta ca "miscare de masa" a€  Tot ideea lui fusese si "Cantarea Romaniei"?
Fireste. Se organizau si pana atunci manifestari culturale de masa. Si-a zis: "Sa le unim, sa le coordonam mai bine, intr-un ansamblu."
a€  El proiectase si supraevaluarea amatorilor?Aceasta vine in primul rand din repulsia organica a semidoctilor fata de elita artistica. Si din constatarea ca respectiva se inregimenteaza mai greu (cultura de masa pune serios umarul la telurile sociale si nici nu costa atat de mult). In plus, lui Nicolae Ceausescu i se parea ca emulatia culturala in reteaua de masa asigura reinvierea geniului artistic al romanilor, nasterea unui nou folclor, de tip comunist.
a€  "Sa ne adapam de la izvorul viu al poporului" - zicea el.
Ideea constiintei, ca principal motor al dezvoltarii sociale, contravine insa filosofiei marxiste, ce spunea ca primordiala este viata materiala, iar constiinta factorul derivat al acesteia. Conflictul a plecat de la realitatea ca societatea era prea saraca, dispunea de mijloace insuficiente pentru a stimula material participarea competitiva la viata sociala. Constiinta nu costa bani, nu afecteaza bugetul - ca atare dorea sa fie mobilizata mai mult pentru a lua locul adevaratului factor determinant.
a€  O viziune ce se apropie de... budism.
Contradictia au descoperit-o chiar "budistii". Era de altfel usor, dar ei au examinat-o fara toleranta partizana (cum ni se intampla noua), punand-o pe tapet cu stringenta, ca ecuatie vitala a viitorului Chinei paupere. Marile reforme patronate de Deng Siao Pin tocmai aceasta au exprimat. El a recunoscut deschis ca principiul sovietic al dinamismului determinant atribuit constiintei este eronat si s-a intors la teza marxista a primordialitatii conditiei vietii materiale.
a€  Ori Ceausescu...
Nu o accepta, fiindca nu indraznea sa recurga la principiul burghez al repartitiei.
a€  Iata iarasi ceva interesant - din 1944 traia alimentat si administrat de gospodaria de partid. In ce relatii era cu banii?
Personal nu manipula bani. Traia in faza superioara a comunismului, cand urma sa se desfiinteze banii.
a€  Din a€™56 si pana in a€™89 n-ati avut o conversatie deschisa cu el?
Aveam, dar fara continuitate. Fara desfasurare si fara amplitudine. O oprea la limita autoimpusa.  a€  Intotdeauna v-ati adresat lui cu dvs., nu?
Desigur!
Impresii despre "perestroika"a€  Manescu imi povestea ca a remarcat cum Ceausescu ridicase mana lui Gorbaciov strigand "traiasca prietenia romano-sovietica" si ca era evident ca Gorbaciov nu-l place...
Dupa a€™86, cand a fost Gorbaciov aici, mi-am dat seama ca sovieticii vor stabili succesorul. Apoi au inceput rocadele la varf in tarile socialiste europene, in Bulgaria, baiatul pe care il pregatise Jivkov, ca tata adoptiv, Mladenov, fost ministru de Externe, a devenit peste noapte numarul 1. (Cum se vede, Gorbaciov avea incredere in "copiii de suflet" denaturati). Stiam ca valul va ajunge si la noi. Nu-mi bateam capul. Credeam insa ca va fi un proces lent.
a€  Dvs. cand ati realizat ca acest sistem comunist nu este viabil pe lunga durata?
In acceptiunea ideii de "comunism real", nu i-am vazut o finalitate apropiata. Din punct de vedere al caracterului sau concret, "comunismul real" era girat de URSS. Atat timp cat URSS ramanea in picioare, nu vedeam posibila pulverizarea lui. Nimanui nu i-a trecut prin cap ca prabusirea va incepe in URSS - sub forma perestroikai si apoi, pur si simplu, a intoarcerii bruste la capitalism. Aparent, sovieticii ramaneau aceiasi dogmatici. Sub Gorbaciov am fost in URSS de doua ori. Am stat de vorba cu sefii institutiilor ideologice centrale. Nu preconizau sa schimbe nimic in doctrina. Se proclama doar o revenire la Lenin. Ca si la ascensiunea lui Stalin si apoi a lui Hrusciov. Se schimba doar generatia de la putere. Gorbaciov aducea peste tot oameni ai lui. Cei vechi, inca ramasi pe posturi, se simteau vizati, asteptau sa fie inlocuiti din clipa in clipa. Se aduceau - ca la noi, dupa aceea - oameni din esaloanele inferioare. In sistemul comunist, chestiunea esaloanelor are importanta ei, fiindca se face o triere atenta a cadrelor. Anumiti oameni nu pot trece prin sitele cele mai dese. Unii sunt facuti sa ramana in esaloanele inferioare toata viata. N-au resurse pentru a urca.
a€  Nu va temeati de viitorul propriu?
Dimpotriva, ma avantaja ideea schimbarii echipei conducatoare in frunte cu Ceausescu, incluzandu-ne pe toti. Ma saturasem, nu mai vedeam nici o perspectiva. Imi facusem datoria, epoca mea trecuse, alta generatie trebuia sa se ocupe de rest. Mi se parea firesc. Dar speram sa fie un proces rational, desfasurat in cateva etape.
a€  Pe cine "sa pui" nu interesa?
Se gasea.
a€  Nici in sedinta CPEx despre demonstrantii de la Timisoara nu va mai pasa?
Aceea a fost grotesca. Ilustrand degenerescenta intelectuala a lui Nicolae Ceausescu, care s-a comportat lamentabil. In loc sa determine examinarea conjuncturii internationale, a schimbarilor de la vecini, a raporturilor noastre cu URSS, s-a apucat sa faca instructie cu cei trei ministri ai departamentelor militare.
a€  Se mai putea imagina, oare, in afara puterii?
S-a imaginat pana la urma, in cursul saptamanii aceleia s-a putut imagina. Nu stiu daca ati observat, dar a facut un adevarat slalom in cautarea solutiilor tensiunii. La inceput a cerut fermitate, dupa aceea negocieri cu "oamenii rataciti"; iar, in final, concilierea tuturor partilor. Gesturi minore. Nu stia cat o sa mai dureze.
Procesul a€  Dvs. ati vizionat faimosul proces in chiar ziua de 25 decembrie?
Da.
a€  Ati prevazut ceva din cele ce se petreceau?
Nu m-am asteptat la o asemenea cadere drastica. A fost provocata de socul pe care l-a trait.
a€  Dar ca el canta Internationala in drumul spre moarte, nu v-a surprins?
Era in stilul lui. Chiar cu un an, doi inainte, asa m-as fi gandit ca ar proceda.
a€  Dar pe "ea"... mergand spre locul de executie?
Nu stiu. Nu am vazut nici un fragment din scena asasinarii sau a cantecului. Decat cadavrele intinse pe jos, din care un caine lingea sange si creier. Ce impresie mi-a facut? La inceput m-a iritat faptul ca Nicolae Ceausescu refuza sa vorbeasca.
L-am blamat in sinea mea. Si acum cred ca a gresit. Trebuia sa explice ce a facut in ultimii ani, sa-si dezvaluie considerentele, judecatile. In afara insa de faptul ca n-a vorbit, a distonat favorabil cu cei de la "curtea juridica". Prin demnitate. In comparatie cu aceia, s-a comportat retinut si rational. Desi lui ii erau proprii iesirile.
a€  Isterice?
Oarecum. In proces o tempera si pe sotia sa. Cand ea ridica vocea, isi aseza palma, cu tandrete intelegatoare, peste mana ei si o potolea. A inteles ce se petrecea acolo, cine sunt indivizii aceia, ce calitate au, prevazand deznodamantul imediat. I s-a parut stupid sa le dea replica. Prin aceasta s-a dovedit superior liotei justitiarilor.
a€  Credeti ca avea conturi secrete?
Nu cred. Nu au fost conturile lui, ci ale intreprinderilor de comert exterior puse sub egida securitatii. Nu intrau in bugetul de stat, erau contabilizate separat.
a€  El stia numarul si valoarea lor?
Sigur ca da. Stiau el, guvernul, ministerul de finante. Erau controlate. Acesta a fost un cap de acuzare in proces. Nici pana acum nu s-a revocat actul de invinuire.
a€  Un "tap ispasitor" perfect.
Nu s-au revocat nici acuzatiile despre 60.000 de morti la Timisoara si despre distrugerea economiei nationale. Genocidul, de asemenea, a ramas juridic pe tapet, desi a fost ulterior dezavuat de intreaga magistratura romana.
a€  Un proces pe care nu vrea nimeni sa-l rejudece, un proces pus in socoteala... istoriei!