In loc sa le deplinga soarta, societatea aceasta rea, compusa din cetateni tot mai exigenti, le cere sa se schimbe ori sa plece. Ingrat, electoratul da semne (simetrice) de oboseala. S-a saturat sa-i vada mereu la televiziuni, prea mult si fara folos.

De vreme ce marturisesc valori crestine, am datoria sa le si ilustrez. Asa ca voi face aici un exercitiu de compasiune. Incerc sa ma pun in pielea politicienilor de la virful partidelor. Situatia lor nu e confortabila. Au luptat din rasputeri pentru a-si face recunoscut primatul. S-au confruntat cu adversari deopotriva de nemilosi.

Au capatat, mai mult prin mediatizare, decit printr-o actiune spectaculoasa, un profil public. Fiecare zi le aduce satisfactia de a conduce si riscul de a pierde puterea. Instinctul de conservare le dicteaza compromisuri la nivelul propriei formatiuni, dar si in dialogul - tot mai nesincer - cu partenerii sau cu concurentii ideologici. Trebuie sa tina sub control filialele, de unde provin voturile la congrese. Pactul clientelar cu militantii de la baza reprezinta plasa lor de protectie atunci cind executa, sub cupola circului, numarul cotidian de funambulism. Presa ii asalteaza la tot pasul, asa ca trebuie sa emita necontenit formula justa" si, daca se poate, expresia memorabila". Declaratiile lor oficiale au menirea sa satisfaca deopotriva asteptarile oamenilor" si galeria secunzilor, gata sa penalizeze orice gafa. Unii par dependenti de sugestiile consilierilor ascunsi prin culise.

Altii improvizeaza retoric, modificindu-si mandatul", daca imprejurarile o solicita. Toti resimt, de la prima pina la ultima ora, teroarea sondajelor si ameteala scenariilor pesimiste. In asemenea conditii, liderii nostri nu se pot lauda cu o viata cocheta, de rentieri indestulati. Cearcanele de platou, expresia lor impietrita in precautii si tonul histrionic la care fac apel nu sint altceva decit semnele unei nevroze de neadaptare, marcile unei psihodrame vecine cu apoplexia.

In loc sa le deplinga soarta, societatea aceasta rea, compusa din cetateni tot mai exigenti, le cere sa se schimbe ori sa plece. Ingrat, electoratul da semne (simetrice) de oboseala. S-a saturat sa-i vada mereu la televiziuni, prea mult si fara folos. Le pretinde o reforma politica pe care ei insisi n-au reusit sa o proiecteze si, cu atit mai putin, sa o puna in practica. S-ar zice ca nu putem sparge cercul vicios dintre frustrarea noastra civica si impotenta lor asediata. Lasati-ma sa intrevad solutia intr-o agenda a prioritatilor nationale, convenita transpartinic si promovata - ACUM ! - pe baza unui calendar asumat. Cred ca purgatoriul 2007-2009 ne-ar scoate la liman daca partidele ar lucra convergent asupra citorva obiective precum: noua Constitutie, votul uninominal, lustratia chirurgicala", deodata cu efectiva modernizare a domeniilor de interes public major (Sanatate, Educatie, Justitie, Fiscalitate, Energie, Infrastructura). Daca liderii partidelor vor construi o pasarela legislativa deasupra acestor urgente - de care depind terapia noastra morala si succesul economic al integrarii -, atunci vom putea recredibiliza contractul social. Si relansa viata democratica intr-o tara pe care continuam sa o iubim, macar din motivul ca nu avem alta.