Principalul ei beneficiu, aici si acum, este acela al claritatii. In confuzia pe care agitatia politica din ultimii doi ani a iscat-o, a devenit imperativa aparitia unei voci care sa arate clar unde e dreapta, unde e stanga si unde se regasesc, travestiti in cele mai fanteziste costumatii si ideologii, profitorii revolutiei si ai celor aproape 18 ani de tranzitie.
Coalitia constituita in urma victoriei lui Traian Basescu din 2004 a dovedit ca poate sustine un program de esenta liberala; mai mult, a reusit sa depaseasca rezervele UE si sa incheie cu bine odiseea aderarii Romaniei. Doar ca, in acest context, nici PD si nici presedintele, nu si-au putut aloca partea leului din capitalul politic si simbolic al guvernarii, drept care au declansat, la 5 ianuarie 2005 - adica la nici doua saptamani de la instalarea guvernului Tariceanu - linsajul mediatic contra PNL si o ofensiva anti-guvernamentala pe cat de feroce, tot pe-atat de absurda, indreptata, ca si in 1997/8, nu impotriva adversarilor, ci impotriva partenerilor. In acest razboi fratricid, grupul Basescu a folosit orice arma, de la populismul anti-liberal cel mai rudimentar la temele traditionale ale Pietei Universitatii, pe care le-a confiscat fara nici un scrupul.
De aici, o confuzie endemica, mereu intetita de vacarmul discursului prezidential care, vorba marelui inaintas, "trage din toate pozitiile". Nici nu s-a mai observat ca liberalii au izbutit sa realizeze cea mai liberala dintre initiativele ultimilor 17 ani in Romania - cota unica de impozitare, ale carei beneficii sunt manifeste - si ca au preluat, legitim, tema procesului comunismului, cu mult inainte ca dl. Basescu sa devina subit interesat de aceasta. Liberalii au promovat inca din 2005 Legea lustratiei, au infiintat Institutul pentru cercetarea crimelor comunismului, au amendat Legea CNSAS si au blocat forma abuziva - energic sustinuta de presedinte - a Legilor Sigurantei nationale.
PD si patronul sau au impins dincolo de orice limita oportunismul electoral de-a valma cu mesajul nevertebrat al demagogiei. Ca partid popular - iara nu populist - PD era dator sa promoveze politici definitorii pentru toti popularii europeni: transferul deciziei spre cetatean si subsidiaritatea, valorile familiei, scolii si bisericii, solidaritatea sociala si respectul fata de fiinta umana. PD nu si-a schimbat nici trei vorbe din programul politic, ca sa nu mai vorbim de politicile concrete, iar valorile familiei si respectul pentru fiinta umana le-a lasat integral pe seama presedintelui, cu parfumurile si pasaricile lui. Neincetatul razboi mediatic al presedintelui cu medicii, profesorii, avocatii, cu intreprinzatorii pe care ii tot denunta misterios, a creat un curent de ostilitate violenta contra emergentei clase de mijloc in acele segmente ale societatii care - de la somerii micilor centre urbane la marii intelectuali frustrati de absenta lor din campul puterii - se napustesc cu furie contra oricui a izbutit sa se ridice fara binecuvantarea idolului lor. Cat despre procesul comunismului, nu vad cum un partid care isi ocroteste cu drag fostii activisti UTC si ofiterii declarati ai Securitatii poate avea vreun credit.
Era nevoie de o clarificare. Denuntand sechestrarea mesajului de dreapta de catre Traian Basescu si anexele lui, Alianta PNL-AP-PNTCD limpezeste apele.