California... (in) sfarsit

JURNAL DE CINEFIL
Sunt gata sa ies in piata publica si sa astept sa dati cu pietre in mine, dar trebuie sa spun ca m-a apucat furia aia mare cand am vazut ca un film care ar fi putut fi unul dintre cele mai bune din cinematografia noastra, "California Dreamina€™", arata cum puteti sa-l vedeti acum pe ecrane.

M-am enervat ca producatorii n-au avut destul curaj sa taie din materialul filmat tot ceea ce era in plus si sa slefuiasca "piatra", transformand-o in diamantul care se zareste prin praful din forma ei bruta.
Nu ma intereseaza premiul de la Cannes, imi pasa doar ca filmul nu e aratat publicului la adevarata lui valoare. Nu vreau sa aud argumentul "producatorii au lasat filmul in varianta pe care o avea regizorul inainte de tragicul
accident", caci este o mare minciuna. La momentul decesului lui Cristian Nemescu, filmul brut avea trei ore si 40 de minute.

Din motive publicitare, de inteles pe alocuri, au ales calea de mijloc, mincinoasa pentru memoria regizorului: nici forma bruta (care ar fi putut fi lansata pe DVD), nici forma editata corect (care ar fi putut rula
in cinematografe cu si mai mult succes).

Acum, in "California Dreamina€™"sunt multe momente redundante. E o secventa in care americanii merg la serbarea satului si asista la recitalul unui Elvis local. E foarte amuzanta, mai sunt acolo cateva detalii de decor superbine plasate (prosoape mari de baie cu simboluri americane afisate drept tablouri), doar ca, 20 de minute mai incolo, aceeasi idee e dezvoltata intr-o vizita a americanilor la celebra copie a conacului din Dallas de la Slobozia. Din nou simboluri americane, plus o secventa foarte lunga cu vampiri si cu striptis.

Un alt exemplu. Filmul se deschide cu o secventa in alb-negru despre copilaria unuia dintre eroi, iar pe parcurs mai apar inca trei asemenea secvente, care sunt dublate ca informatie cu un dialog simplu intre eroina principala si americanul care-i face curte. Ce mai e in plus? Secventa de sex intre eroii principali, prea lunga si facuta sa marcheze la audienta (plus un cadru cu o fereastra care pulseaza ca o inima care e din cu totul alt film, poate "Amelie"), finalul cu o moarte si cu o lupta inutile (de ce nevoia de a  moraliza?!), povestea cu negrul tinut pe camp (aceeasi exemplificare a spiritului mioritic). Lista e mai lunga, dar va las sa descoperiti singuri secventele in sala de cinematograf.

Eu le propun producatorilor sa scoata o editie speciala a acestui film, invitand trei regizori curajosi (a se citi con cojones) sa realizeze trei versiuni ale acestui film din materialul brut care se afla acum pe ecrane. Sunt convinsa ca ar fi trei bijuterii de care si Cristian Nemescu ar fi mandru. Iar langa "California Dreamina€™" n-ar mai scrie (si nici n-ar mai lasa senzatia ca e) "nesfarsit".

---

Despre autor: