Plasma sau LCD, cu diagonala mica sau mare, contrast, aspect, rezolutie sau intrari - acesta este ghidul care va ajuta sa va alegeti televizorul care vi se potriveste.

Cele mai „sexy" produse in materie de televizoare sint, in prezent, cele cu ecran plat, cu plasma sau LCD (Liquid Crystal Display, cele cu cristale lichide), de doar citiva centimetri grosime. Insa care sint mai bune: cele cu plasma sau cele LCD? Si ce inseamna specificatiile tehnice, atit de multe pentru fiecare produs in parte?

PC World a realizat un ghid care va explica tot ce trebuie sa stiti inainte sa cumparati un astfel de aparat.

In prezent, exista doua tipuri de televizoare cu ecran plat: plasma sau LCD. Ambele tehnologii au facut posibila construirea de aparate foarte subtiri. Ambele au preturi mai mari decit voluminoasele televizoare CRT (Cathode Ray Tube, cele cu tub catodic). Toate ecranele cu plasma sint construite pe ecran larg, ceea ce inseamna ca au o ratie de 16:9 a latimii si a lungimii ecranului, adica standardul pentru HDTV (High-Definition Television). Ecranele traditionale, aproape patrate, au o ratie de 4:3. Marimile ecranelor incep de la diagonale de 42 de inch si merg pina la 63 de inch, insa exista si televizoare de 37 sau de 103 inch.

Cele mai scumpe plasme sint, in general, noile modele 1080p, care ofera rezolutii de 1920 cu 1080. Ca si afisajele cu tub catodic, ecranele cu plasma folosesc particule de fosfor pentru a genera lumina, ceea ce face sa apara fenomenul de „ardere" pe ecran - cind o imagine statica (spre exemplu un logo) ramine mult timp pe ecran, s-ar putea sa nu dispara complet cind se schimba imaginea.

Ecranele LCD variaza intre modele de 15 inch (si chiar mai mici citeodata) create in principal pentru a fi monitoare de calculatoare si diagonale de 65 de inch cu boxe si tunere tv incorporate. La ecranele cu dimensiuni mai mici de 42 de inch, LCD-urile HDTV au devenit destul de competitive ca pret cu televizoarele pe tub catodic. Chiar daca in ultimii ani am asistat la un progres tehnologic, LCD-urile tind, in continuare, sa aiba contraste mai scazute decit plasmele, pentru ca reproduc mai greu negrul adinc sau griul intunecat.

O adevarata explozie a optiunilor in ultima vreme a facut ca specificatiile tehnice pentru fiecare produs sa se inmulteasca. La televizoarele cu ecran plat, cele mai importante specificatii sint contrastul, aspectul, rezolutia si intrarile video. In primul caz, ratia de contrast se refera la valorile cele mai deschise si cele mai inchise pe care un ecran le poate produce in acelasi timp, iar cu cit aceste valori sint mai mari, cu atit mai bine. Aspectul descrie relatia dintre latimea si lungimea ecranului. Televizoarele conventionale au un aspect de 4:3, modelele cu ecran lat, de 16:9. Ecranele late sint viitorul, avind in vedere ca HDTV este un format pentru ecran lat, iar DVD-urile se vad, in general, mai bine pe acestea, intrucit aproape orice film produs in ultimii 50 de ani a fost filmat la o valoare de 1,85:1 (foarte aproape de 16:9, care inseamna 1,78:1) sau de 2,35:1 (chiar mai lat decit 16:9).

Ecranele non-CRT, precum plasmele sau LCD-urile, au rinduri si coloane de pixeli care se aprind si se sting pentru a produce tiparele necesare de lumina. Rezolutia este specificata de numarul de coloane cu pixeli inmultit cu numarul de rinduri cu pixeli - spre exemplu, 640x480 sau 1280x720. Rezolutia si, la un nivel ceva mai scazut, contrastul determina detaliul imaginilor percepute. In materie de intrari video, numarul si tipul acestora determina ce tipuri de surse puteti folosi pentru televizorul respectiv.