Zarita dinspre mitinguri, Romania e tare urata. Sluta si lalaie. Hada chiar. Oameni slinosi, stirbi, nadusiti si abrutizati. O masa de manevra innebunita sa primeasca de-a moaca un mic si-o bere. Pentru un "Jos sau sus cutare!", fapturile cu identitatea imprumutata isi agita nevricos bratele, isi belesc ochii a ura, isi tuguie buzele a admiratie salivara, isi bataie trupurile bortoase ori sfrijite, se incrunta amenintator la dusmanii infierati de agitatorul de la tribuna. Aplauda umed si scandeaza la comanda lozinci tampe, abandonandu-se dezgustator papusarului-sef, aflat in exces de iubire de sine. Cetateanul ajunge ceata si-asa  prostit si manipulat se-ncoloneaza umil spre urne. Unde executa o simpla formalitate, una de-o perversitate sinistra, deoarece, intre votul lui Einstein si cel al prostului satului, nu-i nici o diferenta. Geniul si netotul sunt egali intru democratie. Si cum numarul prostilor e infinit, triumfa intotdeauna saltimbancii de partid. Asadar, un motiv in plus, inatacabil si dirimant, ca sa ocolesti cabina de vot.

Adunarile populare la care apeleaza cu disperare politicienii prinsi la ananghie au ceva primitiv. Respingator si nedemn. Vin din inceputurile politicii. Sunt mincinoase si inutile. O gramada amorfa, plimbata dintr-un oras in altul, pe traseul prestabilit al candidatului. Ioc entuziasm si spontaneitate. Perfide aranjamente ale sefilor de campanii, in complicitate cu liderii judeteni, si nimic altceva. Intr-o lume a comunicarii ultramoderne, mitingurile par un telefon cu manivela, asezat pe biroul miliardarului Bill Gates. Dar nu ca suvenir, ci ca instrument de lucru...

In  cei trei ani de domnie soltic-nervoasa, presedintele Basescu a reusit sa sparga din nou Romania in doua bucati ingalcevite. Asemenea predecesorului sau "edecar", dar asta se intampla demult, pe vremea democratiei abia inflorite pe meleagurile proaspat dezceausescizate. O bucata de Romanie a strans destula frustrare in epoca inmormantata plumburiu la Targoviste, si acum cauta sa-si scuze lasitatile, tacerile de atunci. E reprezentata de cativa intelectuali inacriti, care tanjesc la influenta de odinioara a poetului Adrian Paunescu pe langa Imparatul Rosu. Visul intelectualului roman ramane pe veci anexarea sa voluntara in trupa atotputernicilor zilei. Si cu cat este mai aproape de putere, cu atat intoleranta lui e mai mare si mai nociva. Observ la multi formatori de opinie oranj o rautate incapabila de nuante. O abordare veninoasa si revansarda, incompatibila cu morga academica a discursului, si asta ma face sa tresar. De-ar fi trait toti astia prin 1950, cum s-ar mai fi bizuit pe condeiul lor demascator regimul comunist!

Cealalta bucata de Romanie e doar contra aleilalte. N-are un purtator de proiect si nici macar un proiect lizibil. Asteapta sa rasara omul providential, care sa intruchipeze un ideal politic, adica o fantasma. In clipa aceea, insii absenti ce populeaza Romania aparent indiferenta se vor agita virulent, luandu-le locul celor dintai, introlocati de-un an pe listele cu adeziuni subalterne. Va dati oare seama cum vor arata listangiii lui Becali?

In saptamanile din urma, prin studiourile televiziunilor "mogulilor" damboviteni s-au perindat cam aceleasi figuri. Vreo douazeci la numar. Cand pe TVR 1, cand pe la privatizatii catodic. E tare plictisitor sa vezi si sa asculti zi de zi aceiasi boci si serbani, turcane si buruiene, orbani si cozmini, intr-o scandaloasa criza de inspiratie a patronilor de ecrane arondate politic. Din primul an al studentiei si pana in 1990, la venirea in Bucuresti, n-am avut nici radio si nici televizor. Traiam in afara spatiului eterico-informatic si ma simteam orisicat bine. Sigur, timpul nu se mai intoarce, si bine face adesea, dar, uneori, ma copleseste nostalgia zilelor neinfestate cu "salmonele" stiristice.

P.S:   Va astept azi, ora 17:30, la standul Editurii "RAO", deschis la Targul de carte ("Bookfest") organizat in incinta "ROMEXPO", la prezentarea si lansarea volumului de eseuri "Romania oranj".