"Adevarul: principiul suprem"   In 1978 publica o scrisoare critica la adresa regimului din Romania. Este anchetat si expulzat din tara. Se stabileste in Danemarca. Publica o seama de lucrari politice si istorice. In ianuarie a€™90 revine in tara. Astazi, scriitorul Victor Frunza implineste 72 de ani.     "Ma uit in ochii altora ca intr-o oglinda si ma vad cine sunt. Si sunt nu cel care cred eu insumi despre mine sau cel care as fi vrut sa fiu. Am scris mai multe carti de proza, intre care una cred ca este deosebita («Fire de aur pe blana de oaie - din povestirile natelei»), incerc sa scot din necunoscut scrierile politice ale prea putin fericitului Pamfil Seicaru (dupa ce am scris «Destinul unui condamnat la moarte»), il transplantez pe H.C.   Andersen, sunt autor de teatru jucat si nejucat («Marea gara noua»), am pus pana in mana multor tineri, mi-am afirmat uneori opiniile politice, iar eu sunt pentru cei mai multi doar autorul unei singure carti («Istoria comunismului in Romania»), pe care nu stiu a cata oara o lansez (pentru ca veni vorba, la Bookfest), in care acum textul este insotit de zeci de imagini foto si documente. Acesta sunt, din pacate! Parca acele carti nici n-ar exista. Am ales sa fiu, pe deasupra, si editor, dublat insa de scriitor si nu de «om de afaceri», in ideea initiala, de a nu ma injosi batand pe la usi, ci de a fi liber, liber... Liber sa spun adevarul - principiul suprem al existentei mele - sa nu fac compromisuri cu propria constiinta de nici un fel si sa-mi afirm ideile, care pot fi oferite astfel si altora, si deci ajutandu-mi semenii.   Nu mi-a reusit sa fiu «om de afaceri» (inchipuiti-va, nu am nici macar o rabla de masina la editura). In schimb, celelalte doua conditii autoimpuse - scrisul demn, independent si libertatea - mi-au reusit de minune, si in acest sens ii invit pe cei carora le stau ca un ghimpe in talpa, da, ii invit sa ma invidieze, pentru ca am fost invidiat si cand nu mi-a fost bine, daramite acum, cand traiesc alta realitate. Aceasta dintr-un motiv simplu: mai mult decat altii am fost si sunt fericit atunci cand am reusit sa pronunt in gura mare adevarul si continuu sa-l spun pentru cine are urechi de auzit.   Incolo, sunt un optimist: nu atat pentru mine, cat mai ales pentru Romania. Va veni o zi cand piaza rea va fi doar o amintire. O spun cu aceleasi cuvinte prin care prevesteam sfarsitul dictaturii: sunt sigur de viitorul romanilor (nu pe alte meleaguri, ci in spatiul national!), cum sunt sigur ca maine va rasari soarele! Cu o singura rezerva: nu stiu daca acest soare va rasari in timpul generatiei actuale! Si asta pentru ca in Constitutie inca nu a fost inclus acel articol simplu si miraculos, care suna astfel: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista!"