De cand a luat decizia istorica de a adera la NATO, Romania este mereu luata in raspar de mai-marii Rusiei. Ca si cum nu ar fi mostenitorii criminalei Uniuni Sovietice, care a distrus elita romaneasca in 50 de ani de comunism, baietii lui Putin s-au trezit ca au pareri. "Sunt cel mai democratic lider din intreaga lume", afirma recent generalul KGB din fruntea Rusiei, de parca provenea de la o biserica de maici din Siberia, nu din randurile serviciului prin care Stalin a omorat peste 20 de milioane de oameni. Majoritatea nevinovati. Preocupati in special de metodele prin care ar putea sa redevina ce au fost si mai mult decat atat, sefii Kremlinului vor sa ne demonstreze cu orice chip ca Rusia nu va putea fi, in vecii vecilor, o democratie. Resursele uriase de energie, peste 100 de miliarde de dolari investite in modernizarea fortelor armate si ale serviciilor secrete, redarea unei demnitati pierdute in era Boris Eltin sunt acele aspecte ale regimului Putin ce pot fi categorisite drept pozitive. Retorica de tip Razboi Rece, ingustimea viziunilor de politica externa si de securitate, incapacitatea de a intelege ca lumea evolueaza continuu, lipsa de progres real pe plan intern pentru marea majoritate a cetatenilor, actele de politie politica, abuzurile incredibile din Cecenia - toate sunt defecte grave ale unei tari pretins civilizate.

Statele Unite ale Americii nu se afla nici ele intr-o postura prea fericita. Deschiderea simultana a doua fronturi in lupta impotriva terorismului, Afganistan si Irak, retorica agresiva cu potential de conflict militar spre Iran, miile de miliarde de dolari care merg spre zona militara, nu si spre proiecte economico-sociale si multe altele sunt aspecte de criticat pentru actuala administratie Bush.

Cu toate acestea, oricat de fortate ar fi unele analize si comentarii, nu exista nici o ratiune de a compara SUA cu Federatia Rusa. Americanii sunt totusi garantii din punct de vedere militar, politic si financiar pentru cea mai puternica si mai democratica alianta din istoria lumii civilizate - NATO. Ca un semn de buna vointa si onestitate, s-a creat acolo o structura cu totul speciala, numita Comitetul NATO - Rusia. Orice problema politica si de securitate pe care o ridica Moscova in legatura cu Alianta sau cu unul din membri se discuta permanent. Dezbaterile si luarile de pozitie din acel for sunt extrem de interesante si constituie indicii valoroase pentru decidentii de la Cartierul general din Bruxelles. Desi exista din 2003 semnale politice angajante din partea Romaniei ca amplasarea unor facilitati militare americane pe teritoriul nostru nu e potrivnica Rusiei, tovarasul Vladimir Putin ameninta in stanga si in dreapta. A devenit de-a dreptul ostil si lipsit de inteligenta, agitand "amenintarea" facilitatilor americane de la Marea Neagra, scutul antiracheta si alte chestiuni. S-a ajuns la afirmatii delirante, demne de Nikita Hrusciov. Ca Rusia se retrage din Tratatul CFE privind armele conventionale, ca vor fi indreptate din nou rachetele nucleare rusesti spre Europa. Maine, poimaine, vom auzi de la Moscova ca Rusia declara un nou razboi fortelor imperialiste, conduse de clica anglo-americanilor. Daca au o problema cu deciziile suverane ale unor state membre NATO, precum SUA si Romania, rusii trebuie sa le ridice si sa le dezbata in cadrul Comitetului Rusia-NATO sau in plan bilateral. Si sa ne spuna cand au de gand sa-si respecte angajamentul semnat in 1999 de retragere a trupelor si armamentului din Transnistria. Daca nu o fac si continua cu afirmatii belicoase, pozitia NATO ar trebui revizuita in privinta lor. Pasii facuti spre deschidere in ultimii 15 ani pot fi opriti, iar izolarea politica si economica a Rusiei ar deveni realitate in scurt timp.

Echipa lui Putin se va afla astfel nu in G8, ci alaturi de Ahmadinejad, Kim Jong Il, Fidel Castro si Hugo Chavez.
Pe fondul acesta al tensiunilor politice si de securitate intre Rusia si Occident care ne privesc direct, la Bucuresti
se poarta un razboi tembel romano-roman.
E momentul sa ne concentram fortele, sa dam dovada de intelepciunea care ne-a mai ramas, sa lasam deoparte orgoliile ieftine si proaste de tip Basescu-Tariceanu. N-am auzit de la conducatorii nostri nici o luare de pozitiei la adresa aberatiilor periculoase lansate de Putin. Nici seful statului, care este coordonatorul politicii externe si comandant suprem al fortelor armate, nici alti responsabili guvernamentali nu au catadicsit sa miste un deget. E vremea consultarilor directe si permanente cu NATO si UE pe problematica securitatii si solutiilor de independenta energetica. E timpul deplasarilor dese si cu rezultat la Bruxelles.