Rusii vindeau femei pe o sticla de tuica

Inginerul CFR Ioan Geanau a fost martor la furtul organizat de rusi in Romania in ultimii ani ai celui de-al doilea razboi mondial, dar si in primele decenii ale instaurarii comunismului. S-a ocupat de siguranta trenului cu care Maiestatea Sa s-a apropiat de linia frontului.

Obligat sa lucreze pentru nazisti, Ioan Geanau (103 ani) l-a vazut de aproape pe Hitler, s-a aflat langa Antonescu si a dialogat cu Regele si Regina. Bolnava, Regina Maria a facut ultimul drum spre Bucuresti cu un tren special, de a carui securitate tehnica s-a ocupat tot inginerul Geanau.  

OGLINDA. Memoria sa, o vitrina veche inecata in parfum de inceput de secol. Rafturi poleite ce etaleaza dezordonat franturi de istorie. Evenimente cruciale au asistat. Marturii insemnate, ca niste nestemate, pe care s-a asezat incet praful inevitabil al timpului. Secvente disparate se intrepatrund si creeaza un formidabil efect de reflectie. Ca la un semnal, in oglinda ciobita a memoriei se deruleaza incet imagini diferite. Membrii Casei Regale, in impunatoare tinute domnesti, calatoresc catre linia frontului, chipul candid al Elenei Lupescu zambeste din spatele unui buchet de trandafiri, bolsevici rupti de bautura, Hitler, legionari, Zelea Codreanu. Chipuri suave, priviri dezumanizate, suferinta si bucurie, tristete si rautate.

RUSII FURA TOT. A schimbat ochi dulci cu Elena Lupescu, a fost prieten cu Celibidache, cu Ionel si Pastorel Teodoreanu. A stat de vorba cu George Toparceanu, dar si cu importante personalitati politice. Insa cea mai importanta misiune a sa a fost in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand a stat cativa ani in Germania si a lucrat, apoi s-a intors in tara si a asistat la jaful organizat de sovietici, atat din Romania, cat si din patria national-socialismului. "Rusii carau cam tot ce se putea lua, de la mobila pana la sticle cu vin, tablouri si automobile. Vagoanele veneau incarcate pe linie larga pana la Sighet, de unde marfurile erau transferate in altele special pregatite", isi  aminteste Geanau.

FEMEI DE VANZARE. Dintre obiectele tranzactionate la acea vreme, pentru ca se formase un fel de piata, o bursa neagra a  valorilor de orice fel ce se dadeau in schimbul unei sticle cu tuica, ii vin in minte batranului inginer pianele Steinway, niste viori superbe, masinile luxoase, ceasurile din aur din care si el a cumparat cinci bucati si - o mai trista amintire - femeile de vanzare, un "sortiment" special, la mare pret. "Rusii ii vanau pe inginerii romani insurati cu rusoaice ca sa le ia nevestele si sa le duca inapoi in Rusia." Lucratorii feroviari care aflasera de acest lucru, printre care se afla si Geanau - el fiind chiar unul dintre sefii mai mici - , le-au luat-o inainte rusilor, incercand sa le salveze de rusi. "Tranzactia o facea un ajutor al meu. Rusoaicele erau dragute, civilizate, unele vorbeau romaneste." Lasa de inteles ca in conditiile de atunci un om disperat putea sa cada foarte usor prada compromisului. Cei mai importanti cumparatori ai tuturor acestor "marfuri de tot felul", "exportate" de rusi, erau evreii. Se cumpara si usor, "rachia" romaneasca ajungand un fel de valuta - moneda de schimb deosebit de apreciata de sovietici, mari amatori de bautura.

HOTII DE SARE. Rusii furau din Romania sare pe care o carau cu vagoanele de marfa. Erau din acelea din lemn, usoare, cu care era transportat si armamentul spre front. Vagoanele aveau usi de o parte si de alta si deasupra un geam. "In ele erau urcati soldatii - incapeau cam 30 - , intr-o parte era armamentul, dar puneau si sare." In afara de sare, carau cu trenurile si automobile din Germania, tablouri, carti. "Am avut si eu o carte-doua, le-am cumparat, evreii insa erau pe ei, veneau cu sticle de rachiu si luau tot ce se putea de la rusi. Nu puteam sa fac nimic, desi ii vedeam." Rusii monopolizasera tara in acei ani cu jaful si furturile lor.

FRONTUL REGAL. Un alt episod important legat de evenimentele la care a fost martor este drumul cu trenul spre front al familiei regale. Prin meseria pe care o avea, Geanau era obligat sa mearga pe locomotiva trenurilor regale si ii vedea de aproape pe Rege si pe Regina Maria. "Eram la Ungheni cand m-a sunat seful de gara: «Domnule inginer, peste 20 de minute soseste trenul regal». M-am urcat in tren, m-am prezentat acolo, la suita regala, era si Antonescu, se duceau cu totii pe front. Am stat cu ei doua zile." Mancarea pentru familia regala era adusa zilnic cu avionul de la Capsa. "Am stat acolo vegetand in asteptarea vestilor de pe front. Asteptam sa scapam si sa ne ducem acasa. Noi, cei din personalul tehnic, nu eram considerati oameni din suita, dar stateam pe langa familia regala."

SEFUL SIGURANTEI CFR. Trenul regal arata ca orice tren, numai ca avea doar vagoane-salon: unul era pentru conferinte, in altul se servea masa, altul era dormitor si doua-trei foloseau pentru transportarea masinilor. "Nu avea ornamente nici in interior, nici in exterior. In trenul regal eu stateam la locomotiva alaturi de mecanic si fochist, dar cateodata il conduceam eu, mai ales pe liniile pe care le stiam. Cand venea trenul regal se faceau revizii speciale, verificari pe portiuni mici. Locomotiva era cu aburi si avea motor nemtesc, dar aparusera si automotoarele Malaxa. Datoria mea era ca trenul sa circule in siguranta, eu eram sef cu siguranta circulatiei in zona mea. Acest domeniu implica multe activitati: trebuia sa ma asigur ca linia este in stare buna, ca barierele, destul de numeroase, erau functionabile, astfel incat sa asigure trecerea trenului fara probleme, si ca personalul era la datorie."

REGINA, BOLNAVA IN TREN. Geanau si oamenii sai erau dirijati de un director. "La un moment dat am fost atentionat ca soseste trenul regal si ca trebuie sa-l insotesc de la Pascani si pana la Adjud. Directorul mi-a spus la telefon sa am grija ca trenul sa mearga mai incet, exact cu viteza indicata, fara zgaltaituri. Regina Maria era adusa din strainatate, unde fusese bolnava, in anul 1938." Dupa ce au trecut de Bacau au fost anuntati ca pot "sa-i dea bataie", adica sa mareasca viteza, iar ei au inteles ca Regina Maria murise in tren. Geanau a fost foarte impresionat de acest lucru, ca si de faptul ca doliul a fost violet, culoarea preferata a Majestatii Sale.

SALUTAT DE HITLER. Pe cand se afla in Germania detasat pentru probleme de razboi  isi aminteste ca, intr-o zi, Hitler a trecut cu masina prin locul unde se afla el. Statea pe trotuar. Masina Führerului s-a oprit acolo, nu stie din ce cauza, si Hitler s-a uitat pe geam. Geanau l-a vazut si l-a salutat, iar el i-a raspuns facandu-i cu mana. "Eram singur, el s-a uitat la mine si mi-a raspuns. S-a oprit la o intersectie unde erau oameni." Cu Antonescu nu a dat mana, numai cat a venit cineva si a facut prezentarile. "Camaradul inginer Geanau", l-a prezentat in treacat. Impresionat a fost Geanau si de un alt incident deosebit. "Eram student la politehnica bucuresteana si ma aflam la Sosea. Ma plimbam cu un coleg cand a sarit dintr-o masina o palarie de doamna. Colegul a prins-o si i-a dat-o lui, masina s-a oprit intre timp, si insotitorul a spus ca e palaria Reginei. «Sa traiti, Majestate!», atat am spus noi, vorbind care in engleza, care in franceza, iar ea ne-a multumit."

INSTAURAREA MISCARII LEGIONARE. Sapte copii au trait intr-o familie de muzicieni in familia Geanau. Are in minte si acum urmatoarea imagine: se ducea intr-o dimineata pe Strada Carol din Copou si, in fata universitatii, Corneliu Zelea Codreanu cu o barda in mana lovea in usa de la intrare s-o deschida, iar inauntru erau niste studenti. "Eu i-am cunoscut atat pe Zelea Codreanu, cat si pe tatal si pe nevasta lui, dar nu am avut nici un fel de legatura cu ei."


Calea larga"Rusii trimiteau lucrurile furate din Romania prin Constanta. Eu ma ocupam efectiv de transporturi, eram la intretinere, ma ocupam de starea liniei, de siguranta circulatiei, semnalizari, supravegheri si lucrari. Nu erau acte de sabotaj, nu existau partizani, pentru ca romanii sunt oameni blanzi. La Sighet, la sectia unde eram eu, se facuse linia larga, plecau liniile vagoanelor rusesti. Ca sa poata circula cum trebuie era necesar sa aiba acelasi ecartament. Atunci, eu am realizat linia incalecata - langa linia normala, larga am adaugat linia ingusta. De la Sighet inspre Rusia erau numai linii largi pana sa vin eu sa fac acest lucru. Cand am ajuns eu in aceasta localitate nu aveau legatura de tren."

---

Despre autor: