Conduita lui Adrian Nastase in dosarul „Matusa Tamara" nu striga „Sint nevinovat!", ci „Nu ma puteti prinde!".

Uite ca se poate… Aceasta este prima concluzie la care te indeamna lectura rechizitoriului intocmit de DNA lui Adrian Nastase si Ioan Melinescu, in dosarul ce poarta numarul 277/P/2006 si numele de scena „Matusa Tamara". Rechizitoriul ridica stacheta atit pentru procurorii care-si apara cariera dind NUP-uri la VIP-uri, cit si pentru politicienii care isi propun sa fie mai putin cinstiti. Doi oameni foarte puternici si influenti au crezut ca au comis crima perfecta si au sters toate urmele, iar un procuror dibaci a reusit sa le demonstreze ca se insala. Este una dintre rarele situatii in care un fapt aparent bizar sesizat de presa gaseste raspunsul complet intr-un rechizitoriu.

In urma cu mai bine de un an, Cotidianul sesiza primul graba suspecta cu care Adrian Nastase, in prima sedinta a guvernului sau, tinuta intr-o zi de simbata, demitea doi dintre membrii Oficiului de Combatere a Spalarii Banilor si-l numea ca presedinte pe cel care acum ii e coleg de dosar. Ipotezele lansate atunci de noi, ca acest gest ar putea avea legatura cu sustragerea dosarului de spalare de bani ce-o avea ca subiect pe Dana Nastase, sint confirmate de procurorul Claudia Rosu, care a reusit sa demonteze convingator strategiile de aparare ale invinuitilor. Una dintre cele mai solide probe a fost furnizata de insusi Adrian Nastase: stenograma sedintei de guvern in care a insistat sa-l numeasca pe Ioan Melinescu sef la Oficiu, in pofida faptului ca nici unul dintre colegii de Cabinet nu-l cunostea. Stenograma contrazice flagrant memoriul pe care Nastase l-a inaintat procurorilor, in care spunea ca l-a cunoscut pe Melinescu abia dupa ce l-a numit in functie.

Nu e singurul moment in care Adrian Nastase pare sa fi fost principalul sau dusman. El s-a purtat cu procurorii ca si cu presa acum un an. Ziaristilor le-a interpus un avocat, care oferea prin fax mai degraba non-raspunsuri si nu avea mandat sa raspunda la intrebari suplimentare. In fata procurorilor, a uzat de dreptul de a nu fi audiat si s-a multumit doar sa trimita un memoriu in care a pus doar ceea ce-i convenea, dar lasa, de asemenea, o sumedenie de chestiuni nelamurite. Nu stiu cine l-a sfatuit, dar comportamentul sau - si de atunci, si de acum - nu striga „Sint nevinovat!", ci „Nu ma puteti prinde!".

Ei, uite ca se poate…