In toamna anului trecut, Guvernul s-a prezentat in Parlament cu un proiect de buget pentru 2007 nerealist si nesustenabil, orientat in primul rand catre satisfacerea nevoilor politice ale reprezentantilor Puterii. Am avertizat inca de atunci cu privire la riscurile pe care le provoaca majorarea deficitului bugetar pana aproape de limita de 3% din PIB impusa de tratatul de aderare. In pofida ingrijorarilor exprimate atat de analistii economici interni si externi, cat si de autoritatile de la Bruxelles, "tentatia" pomenilor electorale a fost prea mare pentru guvernanti.
Guvernul a stabilit tinta de deficit pentru anul acesta la 2,8% din PIB, doar ca, potrivit prognozei de primavara a Comisiei Europene, deficitul bugetar al Romaniei va inregistra 3,2% din PIB atat in 2007, cat si in 2008. In aceste conditii, tara noastra se afla in situatia de a fi amenintata cu actiuni disciplinare de forurile europene pentru nerespectarea angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare.
Pe langa problemele legate de nivelul deficitului bugetar, in ultimii trei ani insa am asistat la aparitia unui decalaj tot mai accentuat intre ceea ce stabileste Parlamentul si ceea ce executa Guvernul prin politicile bugetare. Anul trecut, Guvernul a cheltuit peste 3 miliarde de euro in mai putin de 30 de zile. Acum observam o atitudine
ultraconservatoare a guvernantilor in ceea ce priveste cheltuirea
banului public.
Executia bugetara inregistreaza excedente considerabile in aceasta prima parte a anului. Aceste excedente reprezinta
"colacul de salvare" al Guvernului in incercarea de a linisti Bruxellesul in privinta deficitului bugetar. O scadere a acestuia printr-o rectificare bugetara va contribui la stabilitate macroeconomica, precum si la sprijinirea BNR in mentinerea trendului descrescator al inflatiei.
Excedentul bugetar nu provine decat intr-o mai mica masura din cresteri ale incasarilor la bugetul de stat. "Sursa" acestor bani in plus este in mare parte datorata atat incapacitatii ministerelor de a dezvolta proiecte, cat si - iar acest lucru este foarte grav - din lipsa proiectelor finantate din bani europeni la care Romania trebuie sa asigure cofinantare. Adica, facem economii pe spatele dezvoltarii. Facem economii pentru ca nu finantam cum ar trebui proiecte de infrastructura!
Romania trebuie sa se foloseasca de experienta pe care a acumulat-o in cei sapte ani de cand a inceput procesul de integrare in comunitatea europeana pentru a recupera din decalajele ce o separa de statele membre mai vechi in UE.

Aderarea la Uniunea Europeana a reprezentat doar o etapa in cadrul unui drum lung si anevoios pe care tara noastra trebuie sa il parcurga pentru a atinge standardele comunitare. Astazi, Romania trebuie sa isi concentreze eforturile pe indeplinirea obiectivelor postaderare, iar adoptarea monedei euro este probabil cel mai important dintre acestea.
Aderarea nu a rezolvat problemele cu care se confrunta economia si societatea romaneasca, dar a oferit o sansa considerabila pentru a accelera dezvoltarea Romaniei intr-un context istoric extrem de favorabil. In ceea ce ma priveste, voi ramane acelasi observator atent al realitatilor politice si economice romanesti si voi continua sa imi exprim, in spiritul principiilor care ma ghideaza, opiniile cu privire la evolutia Romaniei europene, chiar daca voi pleca la Fondul Monetar International. Vreau sa multumesc in egala masura Jurnalului National si cititorilor sai pentru ca vreme de mai bine de doi ani mi-au oferit oportunitatea de a-mi exprima opiniile.