Femeile cu risc major de cancer al sanului trebuie sa efectueze anual o investigatie RMN (rezonanta magnetica nucleara) si o mamografie dupa varsta de 30 de ani.

Societatea Americana a Cancerului este de parere ca prin RMN este posibila identificarea in sanul presupus sanatos a acelor anomalii care in unu din patru cazuri sunt de natura canceroasa. In plus, din prezentarile facute in cadrul Congresului Societatii Americane de Oncologie de la Chicago, recent incheiat, a reiesit ca, in cazul femeilor deja diagnosticate, RMN-ul este o investigatie necesara atat pentru a tine sub control celalalt san, cat si pentru mai buna identificare a eventualelor tumori. Doctorul Christiane Kuhl, de la Universitatea din Bon, sustine ca RMN detecteaza cu mai multa precizie, comparativ cu mamograful, unele leziuni ale sanului extrem de agresive, care netratate pot progresa, ajungand la faza de cancer invaziv, ce presupune tratamente complicate.

SCUMP. In aceste conditii se pune evident intrebarea daca se recomanda generalizarea RMN-ului. Studiile pledeaza in favoarea acestei examinari medicale mai ales in cazul femeilor cu risc major de cancer al sanului. Trebuie precizat ca RMN-ul este o investigatie costisitoare, aproape de zece ori mai scumpa decat o mamografie. Ceea ce face imposibila, chiar in tarile bogate, depistarea in masa prin RMN a cancerului sanului.

In cadrul aceluiasi congres s-au abordat si tratamente cum ar fi hormonoterapia. Mai multe studii au insistat asupra rolului hormonoterapiei in reducerea riscului recidivelor in cancerul mamar hormonodependent (cu tumori care se dezvolta din cauza hormonilor). Dar aceste terapii vor lua in curand locul chimioterapiei, mult mai toxic pentru pacienti? Profesorul Pivot Xavier, de la Centrul Spitalier Universitar din Besancon, participant la congres, este prudent. El spune ca este prematur sa "ingropam" chimioterapia in cancerul sanului, cu atat mai mult cu cat aceasta terapie a progresat foarte mult. Sunt studii audiate la Congresul de la Chicago ce insista asupra formelor orale de chimioterapie, care nu mai necesita spitalizarea pentru perfuzii.