"Pume bami". Asta scrie pe un tonomat de manele din Hunedoara. Sau Humedoara, ma rog, ca sa respectam caligrafia bancului cu marmacia. Sub pretioasa indicatie e desenata, bolduit, o sageata spre locul cu pricina. Pentru cei care, ramasi fara orientar
"Pume bami". Asta scrie pe un tonomat de manele din Hunedoara. Sau Humedoara, ma rog, ca sa respectam caligrafia bancului cu marmacia. Sub pretioasa indicatie e desenata, bolduit, o sageata spre locul cu pricina. Pentru cei care, ramasi fara orientare in spatiul xyz, nu nimeresc din prima fanta situata pe axa oy...  Joi dupa miercuri. Dimineata devreme. Ceata-i lipita de trotuare doar in cantecul lui Andries, la Hunedoara, langa ce-a mai ramas din combinatul siderurgic, lipeala se produce intre paznici si hotii de fier vechi. Intre bastinasi si magazinele de second-hand botezate trivial "Lumea Miracolelor". Intre fisa de 5.000 de lei si tonomatele de manele. E un melanj ametitor, oameni vorbind olteneste cu accent ardelenesc, vitrine in care sunt expuse tricouri de fotbalisti si budigai cu turul lasat, Janis Joplin inghesuita pe-un playlist intre dintii lui Guta si gusa lui Salam. Jumatate din Hunedoara e plecata in Anglia sau in Irlanda. Teoretic, muncesc in constructii. Cealalta jumatate, ramasii, a adus orasul poll-position la numarul de divorturi si cel al minorelor care fac intreruperi de sarcina. Ar merge la povestea asta vreo sonata de-a lui Chopin? Nici gand. Mai degraba un potpuriu de sonati care canta manele. Sau namele, ca inca nu m-am dumirit cum e cu ortografia locului...   CAUZA SI EFECT. Deci... Te intreaba unua€™ daca iesi cu el in oras si te pomenesti ca vine la intalnire cu prietena. Nu-ti iei leafa in sfanta zi de salariu. Isi buseste unua€™ (altul, nu ala venit cu prietena la busheala) masina din parcare. Te inunda vecinul de deasupra a zecea oara. Sau mai simplu, traiesti in Romania. Cum faci sa te racoresti, ocolind aerul conditionat al puscariei? In Hunedoara e simplu: bagi o fisa de 5.000. Sau doua - daca vrei si imagini.  Primul tonomat de manele a aparut in oras in martie anul trecut. Chiar langa Casa de Cultura. Care e in renovare, deci are un alibi. Nu e nici 12:00, abia imi fac sarful pe oameni, dar carciuma e full. Cei mai ticaiti ii fac plinul la mese, cei pe sistem turbo rad din mers. In timp ce barmanita socializeaza cu noi, un localnic ii pune banii pe tejghea. 35.000 de lei. Femeia ii da restul - 3.000, ia o sticla din raft, umple un pahar si i-l vara in fata. Nu-si spun nimic, e un soi de complicitate din filmele cu gangsteri. Clientul rade votca mai rapid decat le-a trebuit ochilor mei sa se gogoneze a... "mama, ce carburator are asta!".  Oamenii sunt hotarati. Stiu ce vor. Din barul asta il vor pe Guta. Cum care Guta? O fisa coclita zboara in intestinul gros al tonomatului si incepe interpretarea. Piesa 0913. "Am plecat si eu din tara, cu gandul ca-n viiiitor am sa fac bani multi afaraaa intr-un timp mult mai usor." Lasand deoparte latura penala a afirmatiei numitului Guta - pe naiba, munca in constructii! - , nu pricep cum timpul poate pierde din ponderabilitate. Adica, daca era "timpul mult mai scurt", nu putea sa rimeze cu furt? Pe meseni nu-i deranjeaza, asculta piesa si dau din cap, cu intelepciune, dar cu miscari de rockeri troscaniti. Nu-mi place Guta. "Pot sa bag o fisa?" Playlistul geme de manelisti. ala care a fost Minune e scris, prescurtat, "Adi DV", sa-i incapa si denumirea melodiei. Mey, da titluri scurte, cinci-sase semne, ca ramai fara nume! Un album 3 Sud-Est, o Cleopatra Stratan si niste rataciti printre manele: Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morrison. Holograf - "Daca poti sa zambesch". Nu-mi vine, mai degraba zamesch-e un cal. Frate, astia mananca alfabetul in loc de covrigei la bere? Pe aparat e un anunt: "Orar tonomat: 8:00-22:00". Explica barmanita: "Pai inchidem barul la 11 fara 10. Si n-avem cu cine ne intelege, trebuie sa le taiem muzica mai repede". "Deci, merge afacerea?" "Inainte mergea mai bine. Acum scoatem doar 7-8 milioane de lei pe luna." Adica 30% din profitul pe care il incaseaza firma din Targu-Mures, care a inchiriat barului tonomatul. Butonez un Holograf la intamplare si parasim fata umflata a locului.  In Micro 6 e un tonomat adus de-o firma de la Bucuresti. "Are vreo 1.000 de aparate in toata tara", sustine patronul, care primeste tot 30%. Zice ca, daca ar vrea sa-si cumpere unul, ar trebui sa scoata din buzunar vreo 6.000 de euro. Si nu renteaza. "Daca bagi 200.000 de lei in asta, canta toata noaptea, zice el, poti sa faci si-o nunta. O doina, de pilda, poaa€™ sa tina si 15 minute." Clientii de "La Sandu" stau pe mute. Cu berile in fata, nu vorbesc nici macar intre ei. Berea e slab alcoolizata, la ora pranzului tine loc de supa de hamei.  Tonomatul e o vitrina cu coperti de CD-uri pliate, dai "next" si "back" pe butoane ca sa vezi toata oferta. Tina Turner e o intrusa in galeria de cantaciosi. "Noi n-avem voie sa bagam piese noi, sa schimbam playlistul. Cei de la Bucuresti baga in aparat piesele pe care au licenta." Si cel mai licentiat e tot Guta. Si Petre Matu Stoian, cu muzica populara. Cand li se ridica-n sange concentratia de nostalgie, oltenii se intorc acasa, cu o fisa de 5.000 de lei.   ALEEA PORCILOR. E o strada in cartierul Micro 5. La intrare, pe stanga si pe dreapta sunt parcate doua carute, cu tot cu cai. Barul se numeste "Hobis" - se aude cum se scrie - si e aproape pustiu. Doi naivi care pocnesc la aparate si un batranel cu ochii cat lentilele ochelarilor. Are miopie avansata, "gradul doi de handicap, dona€™soara, am fost zidar la Combinat si am iesit cu 6 milioane 700.000 pensie". Pensionarul e volubil, patroana - la fel. Pretul la manele e dublu, insa oferta intrece orice asteptari. Aparatul e tunat - varsa din el si melodia, si videoclipul. Dar costa doua monede de 5.000, pe care le bagi in deschizatura de langa "Pume bami". Pume patroana, ca sa ne prezinte cea mai solicitata melodie din bar. "Se asculta si de 200 de ori intr-o zi." Introduce codul albumului, apoi numarul piesei si da play. Casanova - "Mama ce m-am imbatat".  Cand o aude, pensionarul sare de pe canapea. Isi intoarce sapca de la combinat cu cozorocul la spate si devine atent. Apar pe ecran si fetilii, si ochii mosului fac ca fliperele. Dansatoarele de pe monitor au miscari spasmodice din solduri, in sens elicoidal. El mi-o arata pe preferata lui, una in blugi, cu buricul gol - mii de tineri sufera in fiecare an de frig! - , cu o curea prevazuta cu franjuri epileptici. La o pensie de 200 de euro mi se pare o alegere total nepotrivita... Dar incerc sa fiu atenta la versuri, nu la figurante, si sa inteleg care din cei doi interpreti e Casanova. Unul e mic de statura, negricios, cu carare pe mijloc, ca ospatarii, si fata de trotilat. Celalalt are parul gelat si prins in coada, muschi umflati cu praf de copt si o pirogravura uriasa pe tot brandul stang. N-au nici fete, nici texte de Casanova. Refren: "Mama ce m-am imbatat, imi place sa-mi fac de cap la femei si bautura nu mai tin cont de masura". Merge vorba, ca masura nu conteaza pentru cei cu size-ul mica€¦  Patroanei ii place melodia si da volumul la maximum din telecomanda. Nu ne mai auzim om cu persoana. Neuronii care au supravietuit pana acum atacului pleaca in pribegie, sa se sinucida de cate-o sinapsa. "Oabalabada, oabalabada, ti, ti", s.a.m.d, pret de patru minute. Se termina. Apuc sa intreb ceva. "Manele, cel mai mult Guta, populara, de nostalgie, selectii, hip-hop, house, doine", prezinta patroana oferta. Apoi mai apuca sa spuna ca incaseaza 20% din profitul firmei din Deva, care i-a inchiriat aparatul. Cum "time is money", butoneaza din nou tonomatul. Deci - Copilul de Aur, Laura Vass si Susanu. "Nu vreau banii tai." Ceva ce aduce a "Avaramu", niste neni imbracati in calugari budisti care bat la tamburine pe o plaja.  Suntem in pragul unui anevrism, dar patroana ne crede probabil muti de uimire, asa ca mai baga doua fise si ne pune si "making of"-ul videoclipului. Singurul care se bucura sincer e pensionarul. "Matale bagi bani in aparatul asta, bre?" "Pai daca nu-s prietenii aici, sa puna muzica, bag", recunoaste el. "Pai o bere-i 11.000 aici, nu mai bine bei una?" "Dona€™soara, sunt om necajit, am zece copii, mai bine ascult o melodie decat sa beau o bere." Il lasam pe pensionar in bratele piesei 269, "doina" lui. Care e doar o manea lenta.  Zile intregi n-am mai simtit nevoia sa mai aud ceva. Nici un acord. Tresaream la semnalul sonor care anunta inchiderea usilor la metrou. E un fel de toxiinfectie care nu stiu nici macar daca trece cu Vivaldi. Vivaldi e un piramidon. Merge pentru probleme gen iubita a intarziat doua zile la intalnire, cutare nu m-a salutat azi, aseara iar s-a luat apa calda. In chestii da€™astea, Vivaldi are efectul a 11 trandafiri si-o ciocolata. Pentru Romania depresiva in care supravietuim cu totii e nevoie de o terapie de soc. Ceva de genul "Oabalabada, oabalabada, ti, ti". Care-ai bagat, ma, fisa?   O JALE, UN JALNIC "Am plecat si eu din tara/cu gandul ca-n viiiitor/am sa fac bani multi afaraaa/intr-un timp mult mai usor./Straaainatate, strainatate/Degeaba eu am aici de toate/Of, cat sufar Dumnezeu ma stie/Si n-am nici o buucurie" extras din piesa 0913


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.