Culisele diplomatiei: fostul ambasador Gheorghe Badrus povesteste despre cum au evoluat relatiile Romanie cu URSS, China si fosta RSS moldoveneasca. Proaspatul octogenar Gheorghe Badrus are, ca fost reprezentant al regimului comunist,
Culisele diplomatiei: fostul ambasador Gheorghe Badrus povesteste despre cum au evoluat relatiile Romanie cu URSS, China si fosta RSS moldoveneasca. Proaspatul octogenar Gheorghe Badrus are, ca fost reprezentant al regimului comunist, o istorie proprie, ale carei repere sunt "scoala Leningradului", Declaratia din aprilie 1964, mandatele de ambasador in URSS, Zimbabwe si Botswana. Il preocupa prea mult prezentul si planificarea viitorului pentru a se gandi sa-si scrie memoriile. a€ Jurnalul National: Stimate domnule Gheorghe Badrus, imi este greu sa inteleg cum dintr-o familie cu "origini sanatoase" - cum se cerea pe vremuri ca sa faci cariera - ati visat la diplomatie... Gheorghe Badrus: Acum cateva saptamani am implinit 80 de ani. Intr-o asemenea viata se aduna multe. Ca repere, sa va dau cateva. Am terminat Liceul Militar "Nicolae Filipescu", de la Manastirea Dealu, cunoscut ca un liceu de buna pregatire, urmat de elita militara. Dar dupa ce l-am terminat, ca sef de promotie, am hotarat: "Eu nu voi fi militar". Si am urmat o pregatire superioara in domeniul economiei... a€ Jurnalul National:Ce facultate ati absolvit? Gheorghe Badrus:Am inceput facultatile de Drept si Filosofie la Universitatea din Bucuresti, apoi am urmat Facultatea de Economie Politica a Universitatii din Leningrad. (Universitatea "A.A. Jdanov" - n.n.)... a€ Jurnalul National: Cand si cum de ati ajuns sa faceti o facultate "la rusi"? Ca nici aici nu erau burse anuntate si scoase la concurs. Gheorghe Badrus:Am plecat acolo cu bursa de stat. Se intampla prin 1946-1947. Dupa terminarea facultatii, am lucrat la Universitatea din Bucuresti si la Institutul de Economie al Academiei. Dar amanuntele biografice nu cred ca sunt foarte importante. Apoi am lucrat la Scinteia, de aceea cunosc avantajele si dezavantajele muncii de la ziar. Satisfactia aparitiei a ceea ce ai scris dureaza foarte putin, o zi sau doar cateva ore... Oricum, atunci si conditiile tehnice erau mai proaste. Acum, un ziar se face in cateva ore... AMBASADOR LA MOSCOVA a€ Jurnalul National: In ce domeniu ati scris? Gheorghe Badrus:Economie si relatii internationale. Apoi am trecut in diplomatie din 1972. a€ Jurnalul National: Cum? Gheorghe Badrus:Am fost chemat de cei de la Comitetul Central si mi s-a spus: "Mergi ambasador la Moscova". In activitatea de la ziar, desfasurata pe parcursul a 11 ani, am calatorit, am insotit delegatii oficiale. Insotindu-le si ocupandu-ma si la ziar, si de chestiunile internationale, am cunoscut multe persoane si m-am confruntat cu diverse situatii. Deci nu se trimitea un simplu reporter in diplomatie... a€ Jurnalul National: Asadar, presa era si o rampa de lansare pentru lumea selecta a diplomatiei. Gheorghe Badrus:Da, pentru ca ziaristii Scinteii si cei de la Agerpres aveau acces la informatii, stiau ce se intampla in tara, care erau relatiile Romaniei cu alte state... Informarea este importanta atat pentru ziaristi, cat si pentru diplomati. CEAUSESCU CONTRA BREJNEV a€ Jurnalul National: De la Machiavelli incoace, informatia inseamna putere... Ce momente deosebite dintre lucrurile nescrise v-au ramas in amintire cu semnificatii pentru istorie? Gheorghe Badrus:Pentru ca suntem in 2007, am sa va povestesc niste momente foarte importante si de mare tensiune de acum 40 de ani, din 1967, cand a avut loc razboiul de sase zile dintre Israel si tarile arabe. Cand s-a pornit razboiul impotriva Egiptului, Romania avea relatii foarte bune cu tarile arabe. In iunie 1967, la declansarea conflictului, Tratatul de la Varsovia, adica sovieticii, a convocat sefii de partide din statele care-l compuneau. Brejnev l-a invitat si pe Tito. Iugoslavia nu facea parte din Tratat. Eu am fost atunci cu delegatia romaneasca la Moscova. Momentele au fost dramatice. Problema era cum reactioneaza Tratatul de la Varsovia la inceputul razboiului dintre Israel si Egipt, trimite trupe sau nu. Maresalii sovietici si, in general, conducerea militara a Tratatului erau foarte agitati. Fiecare sef de partid a trebuit sa-si expuna punctul de vedere. La un moment dat a venit cineva din personalul lui Brejnev, i-a dat un biletel. S-a anuntat ca nu se stie ce se intampla in Egipt. Era vorba, probabil, de un mare miting desfasurat la Cairo si unde vorbea Nasser (presedintele Egiptului intre 1956 si 1970, n.n.). Un mesaj de sprijin din partea aliatilor din Tratatul de la Varsovia ar fi fost binevenit. A urmat o pauza, timp in care Ceausescu a avut o convorbire cu Tito, incercand sa-l convinga sa nu fie de acord cu ruperea relatiilor diplomatice cu Israelul, asa cum propusese Brejnev. Iar Tito, prieten cu tarile arabe, dar si cu cele occidentale, a fost de partea solutiei sovieticilor. Ceausescu si-a mentinut pozitia, iar efectele s-au vazut mai tarziu, caci Romania ramasese singura tara socialista care putea sa aiba un dialog cu Israelul. Initial, tarile arabe au avut o reactie de respingere a pozitiei Romaniei, dar treptat au inteles ca a fost un act bun de a nu rupe relatiile cu Israelul. Romania a castigat moral si fata de unii si fata de ceilalti, si a putut avea un rol foarte important in ameliorarea relatiilor, in stabilirea dialogului dintre cele doua parti. IN PREAJMA KREMLINULUI a€ Jurnalul National: Cum ati caracteriza atmosfera relatiilor romano-sovietice? Cum le simteati ca ambasador la Moscova? Gheorghe Badrus:Am fost numit in septembrie 1971, dar am preluat postul abia in 1972, pentru ca era nevoie de o perioada de acomodare. Numirea mea s-a produs dupa niste momente foarte tensionate in relatiile romano-sovietice dupa condamnarea interventiei sovietice in Cehoslovacia. Cercurile conducatoare sovietice nu vedeau cu ochi buni ca Romania era pe pozitia de a accepta si alte puncte de vedere, si alte modele de construire a socialismului decat modelul standard al Moscovei. Istoria a aratat insa cu ironie ca Nicolae Ceausescu a ajuns exact pe pozitiile inverse, impunand un singur model, crezand ca el este cel care da tonul si e cel mai fidel aparator al socialismului si marxismului. a€ Jurnalul National: Ce parere exprimau rusii fata de "deschiderea" din Romania? Gheorghe Badrus:Relatiile cu URSS s-au pastrat, pentru ca existau niste raporturi economice, culturale, stiintifice, existau pozitii comune adoptate de ambele tari, care nu se puteau rupe de la o zi la alta. Dar erau totusi relatii tensionate, reci. a€ Jurnalul National: Vizibilitatea Romaniei crescuse, fiind primita in FMI, in Banca Mondiala si primind clauza natiunii celei mai favorizate... Gheorghe Badrus:Cand am adus la cunostinta autoritatilor sovietice intentia Romaniei de a deveni membru al FMI si al Bancii Mondiale, nu au fost deloc de acord, au considerat ca Romania produce un soi de "fisura" in "frontul unit al miscarii socialiste"... REDACTOR LA DECLARATIA PENTRU INDEPENDENTA a€ Jurnalul National: Cum ati ajuns sa faceti parte dintre cei care au participat la redactarea Declaratiei din 1964? Gheorghe Badrus:Am facut parte din colectivul de redactare impreuna cu alti colegi ziaristi, alesi pentru ca aveau pregatirea si cultura politica necesara pentru a contribui la realizarea acestor documente. La Declaratia asta nu s-a ajuns peste noapte. Ea a fost rezultatul unor pasi politici facuti anterior de Romania, iar, pe de alta parte, a fost adoptata intr-un anumit moment politic din miscarea muncitoreasca internationala: confruntarea dintre Moscova si Beijing, dintre PCUS, care-si revendica rolul paternalist si diriguitor al miscarii comuniste, si Partidul Comunist Chinez (PCC), care contesta acest rol, avand o alta putere economica si influenta si un alt potential politic. Cunosc la modul de martor si consfatuirea partidelor comuniste si muncitoresti de la Moscova din 1960 - un alt moment important in lupta dintre cele doua partide: sovietic si chinez. In 1960, pozitia Romaniei a fost de sustinere a PCUS-ului, dar mai "cu gura inchisa". Apoi pozitia s-a decantat si a trecut sa se spuna clar ca toate partidele trebuie ascultate, ca trebuie sa existe o libertate de opinie si a experientelor. Asa s-a ajuns la declaratia din 1964. Ea trebuie privita in context istoric. In insasi elaborarea Declaratiei au existat pozitii diferite: una care era impaciuitorista fata de PCUS, care mergea pe linia anului 1960, si alta, mai radicala, mai directa, impotriva PCUS. Din ambele s-a decantat textul final. Ca un element de distantare este acela ca, in timp ce se lucra la Declaratie, a fost sarbatorirea a 70 de ani a lui Hrusciov. A fost insarcinat Maurer sa se duca la Moscova, desi din alte partide s-au dus primii secretari. Dej a ramas sa elaboreze Declaratia. Dupa adoptarea Declaratiei, noi, romanii, a trebuit sa ne explicam pozitia. Au fost trimise mai multe delegatii, in special la sovietici, la care am participat si eu. Trebuia sa le explicam acele puncte de vedere. A fost si o intalnire cu Podgornii (presedintele Prezidiului Sovietului Suprem) si cu Brejnev. Delegatia romaneasca era condusa de Chivu Stoica, apoi urmau Cornel Onescu, Aldea Militaru, Dragan si Iliescu - reprezentant al tineretului - , si a fost primita de Hrusciov. a€ Jurnalul National: Si cum au reactionat? Gheorghe Badrus:Sigur, au fost intrebari. La fel am facut si cu celelalte partide pentru a explica si in acelasi timp a promova aprecierea ca aceasta polemica nu are nici un rost, ca trebuie altfel construita, ceea ce era foarte important la acea vreme. Si, sigur, era o modalitate de a sapa hegemonia sovietica. BASARABIA SOVIETIZATA a€ Jurnalul National: Din cariera de diplomat ce ne povestiti? Gheorghe Badrus:S-a incercat o buna relationare si pentru corecta intelegere a trecutului istoric comun si cu Rusia, si cu Ucraina, cu alte republici ale URSS. Din pacate, aceea a fost o perioada cand in fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM) au inceput sa promoveze un punct de vedere contrar realitatilor. Atunci aparuse o carte a unui academician - Lazarev - despre statalitatea moldovenilor care incerca sa demonstreze ca a existat un popor moldovean diferit de cel roman, ca limba moldoveneasca e alta decat limba romana. Un punct de vedere inspirat si imbibat cu prorusismul unor reprezentanti ai RSS Moldoveneasca, adoptat si de unii cercetatori si de institutii centrale sovietice. Ambasada Romaniei a semnalat organismelor din tara aparitia si incercarile ce se faceau in aceasta directie in RSS Moldoveneasca, incurajate de Moscova. Din pacate, acele teorii sunt promovate si azi in Republica Moldova, nu in forme cu mult mascate, ci chiar de aceeasi natura cu cele sovietice, de conducerea actuala a Moldovei. Ceea ce inseamna ca pentru ei istoria a ramas pe loc, istoria denaturata pe care au cultivat-o in acele timpuri si pe care vor sa o aduca din nou la suprafata. Dezvoltarea unor bune relatii cu RSS Moldoveneasca a stat si in atentia mea, dar autoritatile sovietice erau si ele atente sa ne taie astfel de legaturi. Si va dau un exemplu. Intr-o vizita pe care am facut-o la Chisinau, prin a€™78, am spus ca as vrea sa fac o vizita la Libraria "Drujba" ("Prietenia" - n.n.) din oras. Libraria "Drujba" era o retea de librarii menita sa promoveze cartile din celelalte tari socialiste in diverse centre din Uniunea Sovietica. Noi fuseseram insa sesizati ca la "Drujba" din Chisinau nu se vand carti din Romania, cetatenii din RSS Moldoveneasca nu se puteau abona la Scinteia sau la alte ziare romanesti. A doua zi, cand am ajuns insa in fata librariei, am gasit scris pe usa: "Inchis pentru inventar". VIZITA DE LUCRU IN RSS MOLDOVENEASCA a€ Jurnalul National: Deci, mesajul transmis era foarte clar! Gheorghe Badrus:Da, din pacate. In legatura cu Basarabia va mai relatez si urmatorul moment. In 1976, Ceausescu a fost invitat de Brejnev, impreuna cu familia, sa-si petreaca o parte din concediu in Uniunea Sovietica. Se practica atunci acest fel de invitatii reciproce. In itinerariul acestei vizite a fost inclusa o vizita in RSS Moldoveneasca. Era pentru prima oara cand seful statului roman a facut o vizita in RSS Moldoveneasca, o vizita cu totul deosebita. Eu l-am insotit. a€ Jurnalul National: Plecase fara familie? Gheorghe Badrus:Nu, cu Elena Ceausescu si cu Nicu. Vizita a fost interesanta din mai multe puncte de vedere. Cortegiul oficial de masini mergea repede, iar populatia a fost impiedicata sa-l vada pe Ceausescu, sa aiba contact cu el. Dar oamenii totusi aflasera, erau curiosi si la distante diferite, desi erau cordoane de militieni care barau intrarile strazilor ce dadeau in soseaua pe care trecea cortegiul, unii il salutau de bun venit. Momentul cu totul deosebit a fost organizarea unui miting la o fabrica de micromotoare din Chisinau. Erau adunati muncitorii in hala mare, in deschiderea mitingului a luat cuvantul secretarul de partid al fabricii, care a spus in rusa ca iata, a venit secretarul general al PCR, il salutam, a mentionat pe scurt relatiile romano-sovietice, dupa care i-a dat cuvantul lui Ceausescu. Iar Ceausescu s-a adresat direct in limba romana, spunand ca nu are nevoie de traducator, si a fost aplaudat. Desigur, oficial, s-a trecut sub tacere ca a vorbit in romaneste. Apoi a plecat in Gruzia si dupa aceea in Crimeea, la Ialta, locul traditional de odihna al conducatorilor rusi. La randul lui, in noiembrie, Brejnev a acceptat sa vina la Bucuresti, dar si atunci a facut-o cu "intorsatura". In sensul ca la Bucuresti urma sa aiba loc sedinta Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varsovia. Brejnev a spus ca vine la sedinta, dar cu doua zile mai devreme, ceea ce a fost considerata vizita oficiala in Romania. FINAL DE MANDAT a€ Jurnalul National: Cand s-a incheiat mandatul dvs. acolo? Gheorghe Badrus:Am incheiat cel de-al doilea mandat in 1980. Eu am prezentat scrisorile de acreditare intr-o zi speciala - 29 februarie 1972. Si m-am retras in ianuarie 1980. a€ Jurnalul National: Ca fost gazetar, dvs. de ce nu v-ati scris memoriile de ambasador dupa 1989? Gheorghe Badrus:Dupa Revolutie am lucrat la Senat, in calitate de colaborator, apoi in invatamant, la ASE, apoi la Institutul de studii financiar-bancare si la Institutul pentru problemele muncii. M-au interesat dintotdeauna problemele de economie mondiala. Am scris cateva carti mai importante: "Decalaje in Occident" (despre inegalitatile evolutiei tarilor occidentale dezvoltate), una despre modernizarea economiei romanesti, o alta despre economiile nationale (aparuta in 1988) si "Globalitate si management" (1999) cu un coleg de la Politehnica. Cred ca a fost prima carte de la noi in care s-a scris despre globalizare. Memorii nu m-am apucat sa scriu si nici nu prea am de gand. La stadiul de acum ma preocupa mai mult chestiunile actuale si cele de viitor, problemele dezvoltarii economice, corelatiile cu mediul, problematica diferitelor civilizatii, ascedenta sau colapsul lor. Stau pe internet, ce sa fac? Simt nevoia sa ma informez, pentru a cunoaste rezultatele noi ale cercetarii si pentru a putea sa evaluez prezentul si perspectivele... AMBASADOR IN ZIMBABWE SI BOTSWANA L-am intrebat pe profesorul Badrus ce s-a intamplat dupa incheierea mandatului de ambasador la Moscova: "La intoarcerea in tara am lucrat o vreme in invatamant, dupa care am fost iarasi numit ambasador, in Zimbabwe si in Botswana. Intre 1983 si 1986. Noi cu Zimbabwe aveam niste relatii bune inca de cand Romania a sprijinit lupta poporului zimbabweian pentru castigarea independentei. Ajutorul a constat in formarea de cadre militare si de combatanti ai armatei lor pe teritoriul nostru. Ei s-au adresat Romaniei pentru sprijin, tara care se bucura acolo de prestigiu din 1980, de cand cu lupta lor pentru independenta. Zimbabwe era o tara cu institutii si reguli democratice. Potrivit negocierilor, din cei 100 de membri ai parlamentului, 20 erau rezervati pentru albi. Intre cei 20 de albi parlamentari era si Ian Smith, care fusese guvernatorul Rhodeziei de Sud (denumirea veche a coloniei) si care-i persecutase pe aceia care-i devenisera ulterior colegi in legislativ. Iar actualul presedinte, Robert Mugabe, era si se comporta ca un democrat. Acum aflu de opozitia din randul populatiei de culoare oprimate. Daca eu stiam ca pe timpul mandatului meu Zimbabwe avea o situatie economica foarte buna - chiar spuneam ca mi-as fi dorit ca Romania sa aiba aceeasi situatie economica - , acum se moare de foame, populatia e decimata de Sida, copiii sunt analfabeti...". ECHILIBRU "La sosirea mea la Moscova era nevoie de o oarecare detensionare a relatiilor, de echilibrare a lor. In actiunile pe care le-am avut acolo, scopul era de afirmare clara a pozitiei noastre si, in acelasi timp fara a face rabat de la aceste linii generale, a cauta o normalizare a raporturilor dintre Romania si URSS, in limita deschiderii pe care Romania o avea fata de toate tarile. Eu aveam relatii foarte bune cu ambasadorii tuturor tarilor" Gheorghe Badrus,profesor INCORDARE "Era perioada unei mari incordari in relatiile chino-sovietice, grevata si de considerente ideologice, politice. China contesta rolul de lider al miscarii comuniste pe care si-l asumase Uniunea Sovietica, critica pozitia conducerii URSS si in relatiile internationale, cum ar fi apropierea de SUA. Aveam relatii bune cu reprezentantii chinezi tocmai pentru a marca bunele raporturi pe care le aveam in general cu China" Gheorghe Badrus,profesor
Despre autor:
