Actorul care a devenit cunoscut datorita rolului principal din filmul „Declaratie de dragoste" este barbatul pe care il iubeste prefectul Capitalei. Insa Adrian Paduraru considera nedrept ca toata viata lui sa se rezume la aceste doua aspecte.

Adrian Paduraru, alaturi deMioara Mantale, la lansareacartii Mihaelei Radulescu. Cum a inceput povestea de dragoste cu Mioara Mantale? Ne cunoastem de ceva timp. Si se intimpla sa constati, dintr-o data, ca dintr-o cunostinta devine cu totul altceva.

Cind ati aparut prima oara in public?

La concertul Gloriei Gaynor. E o legatura serioasa si nu aveam nimic de ascuns. Nu facem nimic rau, nu e ilegal. Ca sint tot felul de povesti spuse de foste iubite, fosti iubiti... Nu vreau sa reactionez la fel cu cei pe care nu-i admir, pentru ca as deveni ca ei. O sa continuu sa ma ocup de lucruri serioase, importante, indiferent ce s-ar intimpla, ce se vorbeste, ce se arunca spre mine. Chiar cred ca nu trebuie sa pierd timpul.

Prin ce v-a cucerit?

Pot sa spun multe, doar ca e inca foarte devreme sa vorbesc despre lucruri care pot provoca rani, cele mai importante pentru mine ar fi ranile pe care le-as provoca fetei mele. Maria stia de relatia cu Mioara dinainte de a fi publica. Si atunci cind a fost sunata, a putut spune demn: „Stiu de la tata". Sigur ca nu i-a fost usor. Ma abtin sa comentez mai mult si dintr-o pudoare.

Mioara Mantale v-a spus prin ce ati cucerit-o?

Ea a apucat sa spuna si public, nu se mai opreau calitatile... A zis lucruri pe care le stiu si care chiar sint adevarate: ca sint inteligent, sensibil, romantic, ca am delicatete.

Si multe admiratoare. Nu e geloasa?

Si ea e obisnuita sa fie in centrul atentiei. E in regula, pentru ca gestionam situatii similare. Intre noi, lucrurile sint profunde si serioase. Cred ca sintem doi oameni maturi care pot sa-si faca viata frumoasa impreuna.

Ati devenit celebru cu rolul principal din „Declaratie de dragoste". In ce fel v-a schimbat viata acest film?

Filmul asta mi-a facut bine, facindu-mi la inceput rau. La 20 si ceva de ani, in conditiile in care nu era promovarea imaginii de astazi, e dificil sa gestionezi notorietatea, sa nu ti-o iei in cap.

De ce v-a facut rau?

Pentru ca filmul asta a eclipsat tot restul vietii mele. Toate celelalte filme au fost in umbra astuia. Nici unul nu a iesit in fata, desi poate au fost mai bune. Tot ce am facut in teatru a fost umbrit, tot ce am facut in afaceri, de ani intregi fac programe educationale, fac un doctorat in semiotica... Sint lucruri de profunzime, serioase, care au fost umbrite de „Declaratie de dragoste". Pe de alta parte, si astazi ma intilnesc cu oameni care ma privesc cu simpatie, care-mi zimbesc cu inima deschisa si nu e putin lucru. Din perspectiva asta, sint un alintat al vietii.

Citi bani ati cistigat in urma acestui rol?

Multi, o jumatate de masina, vreo 40.000 de lei. Cu ei am trait mult peste medie. Totdeauna am cam trait bine. N-am adunat niciodata, dar eu si ai mei am dus-o bine si continuu sa am filosofia asta de viata

Ce a urmat?

Eu am ales, dupa ‘90, sa fac afaceri, asa am crezut eu atunci. Am facut un club de agrement, cultura si turism, la Iasi. Voiam sa facem excursii culturale in Turcia, dar oamenii se duceau acolo de fapt pentru bisnita, pe vremea aia. Mergeau in excursii cu autobuze, noi le faceam cu autocare de lux. A mers foarte bine. Am trecut apoi printr-o perioada de un an cu o operatie, recuperare, spitalizari. Imi rupsesem tendonul lui Ahile, la baschet. Cind mi-am revenit, mi-am zis ca vreau sa fac teatru. Intre timp, fratele meu a venit la Bucuresti si a inceput afacerea cu vinuri. Am mai avut o fabrica de fibra de sticla, in Iasi, faceam scaune, cosuri de gunoi, tobogane, piscine. Aici am pus punctul final ideii de afacere, mi-am dat seama ca nu asta vreau sa fac. Oricit de multi bani as fi avut de cistigat, eram stingher. Nu ma vedeam ca om de afaceri, continuam sa ma pozitionez pe mine insumi ca actor. Ma si prostisem, la un moment dat, incepusem sa ma imbrac la costum si cravata. Mi-am lasat parul sa creasca din nou, mi-am pus tricouri si m-am reapucat de teatru, la Iasi.

Nu mi-ati zis nimic despre afacerea cu vinuri.

Fratele meu, Catalin, se ocupa de ea 100%. Si o face foarte bine, e unul dintre cei mai buni specialisti din tara. Afacerea se cheama „Vinexpert".

In toata perioada afacerilor ati facut film?

Dupa ‘90, am avut niste propuneri de filme romanesti. Am refuzat intotdeauna foarte mult, incepind cu Corjos, caruia cred ca abia de curind i-a trecut supararea, pentru ca n-am vrut sa facem seria a doua si a treia din „Declaratie de dragoste". Asadar, facusem o pauza lunga. Sa reincep sa fac film cu prostii, care mai urite, mai cu sex, mai cu violenta nu mi s-a parut nemaipomenit. Tentatia era foarte mare, dar ma maturizasem si am inteles ca nu se mai face orice, cu orice pret. Am refuzat si cred ca bine am facut. In tot ceea ce am facut in film, in teatru, in viata, am crezut suta la suta.

Care a fost cel mai mare esec?

Faptul ca am invatat foarte tirziu sa am rabdare. Cel mai mare defect al meu a fost nerabdarea. Dar la fel mi-as trai viata, de la capat. Sint niste suferinte pe care le-am provocat in mine si in oamenii din jurul meu. Cu toate astea, cred ca asa trebuia sa mearga lucrurile. In perioada asta, s-a scris atit de superficial despre mine Nu sint doar Adrian Paduraru, actorul din „Declaratie de dragoste", care se iubeste cu Mioara Mantale...

Cind ati inceput sa faceti programe educationale?

In 1995, cind fata mea avea patru ani. Acum are aproape 16 ani si e minunata. Intr-o perioada in care toata lumea ma considera nebun, am inceput sa fac teatru prin educatie. Ulterior, am facut echipa cu actori, profesori, iar lucrurile au inceput sa evolueze. Am inceput cu programe scurte de dezvoltare emotionala pentru copii, dezvoltare personala prin teatru. Apoi am inceput sa facem tabere, pe acelasi sistem. Copiii vin si fac ateliere de teatru, dans, muzica, pictura, modelaj, limbi straine, sport, pentru a-si imbunatati cunoasterea de sine, comunicarea, inteligenta emotionala, gestionarea conflictelor, iar pe astea nu le fac ca pe niste cursuri, ci ca pe niste jocuri. Acum, am 3.000 de copii in doua locuri, la Durau si la Sinaia. ARTED se numeste programul si inseamna arta si educatie.

Ati jucat in filme pentru M6.

Dupa o pauza de aproape zece ani, am primit propunerea de la Puiu Marinescu, de la Atlantis Film, sa dau probe pentru un film pentru M6, o coproductie. Cu Puiu, in calitate de operator, am facut vreo cinci filme inainte de 1989, printre care „Chiritele". Mai intii a fost vorba despre un rol de o zi, apoi am facut un rol mai marisor, ca pe urma sa am un rol principal, unul dintre cele mai bune roluri de film ale mele, un presupus asasin. Ultima oara, am filmat citeva secvente cu un regizor foarte interesant. A fost o zi de filmare la care l-am avut ca partener pe Murray F. Abraham, cel care a primit Oscarul pentru rolul Salieri, din „Amadeus". S-a intimplat acum citeva luni si e vorba de un film facut de italieni, care s-a turnat in Romania.

Ati facut emisiuni pentru TVR 2, emisiuni radiofonice, ati scris pentru mai multe publicatii. E adevarat ca sinteti in tratative cu Antena 1?

Exista niste discutii. Mi-ar placea sa fac o emisiune de divertisment cultural.

Va pregatiti si doctoratul in filosofie.

Semiotica limbajului teatral, ce fac eu, nu e o trasnaie elitista. Fundamental e sa pun la indemina oamenilor niste instrumente care sa le faca viata mai usoara, mai buna, mai frumoasa. Apropo de o lucrare de-a mea la un congres international de semiotica, cred ca teatrul, filmul, televiziunea, radioul, semiotica, viata mea personala, toate incep sa fie pentru mine ferestre spre fericire.

Pentru a afla in ce filme a mai jucat Adrian Paduraru, accesati www.cotidianul.ro/select