CAnd sA adoptAm euro

Mai multe ziare au consemnat o declaratie a guvernatorului Mugur Isarescu potrivit careia Romania ar putea adopta euro inainte de intervalul 2012-2014. Drept este ca guvernatorul BNR a facut referire la o asemenea posibilitate. Dar tot drept este ca el a subliniat problema convergentei reale.

Analisti sau oficiali guvernamentali, la noi si aiurea, se refera cu precadere la criteriile de convergenta nominala (inflatie mica, datorie publica sub 60% din PIB, diferential scazut de dobanda pentru obligatiunile pe termen lung, volatilitate rezonabila a cursului de schimb). Intervin in discutie si aspecte ce definesc o "zona monetara optima" (dimensiunea si deschiderea economiei, orientarea geografica si concentrarea comertului etc). Conditiile Maastricht exprima o stare a economiei, dar nu pot surprinde in mod adecvat caracteristici ale ei care pot conduce la dezechilibre ce impun corectii dureroase. Asa cum am mai subliniat, conteaza enorm functionarea pietelor muncii si ale factorilor de productie (daca exista concurenta care sa nu permita "rente" si cresteri ale preturilor excesive), rata de formare a capitalului fix, ritmul de inovare in economie - intr-un cuvant ceea ce conditioneaza productivitatea, competitivitatea economica.

Cand ajustarile nu se pot face prin preturi (inclusiv curs de schimb) si salarii, ele se fac pe latura cantitativa, adica nivel de activitate economica, implicit al somajului; este vechea poveste cu ajustari in cadrul spatiului international cu un singur etalon monetar.  

In Portugalia si in Italia, de pilda, intrucat nu au avut un grad de pregatire adecvat si nici nu au continuat reformele structurale intr-un ritm corespunzator - dupa intrarea in euroland - se simte renuntarea la politica monetara si cea de curs de schimb proprii ca o centura sufocanta. Desi in primii ani scaderile de dobanzi interne (efect al intrarii in zona euro) au eliberat resurse bugetare importante, cresterile de salarii nesustinute de o dinamica a productivitatii pe masura, un ritm de inovare in industrie si servicii scazute au produs dezechilibre externe (deficite de cont curent) tot mai mari. Si cum bugetul public este singurul instrument de corectie ramas, impasul a devenit iminent. Pe de o parte, deoarece ajustari ale bugetului sunt foarte dureroase. Pe de alta parte, nici scaderi generalizate de salarii nominale nu sunt de contemplat din punct de vedere politic. Pana si Spania, care are renumele unui deceniu de crestere economica impresionanta, se vede amenintata de cativa ani de efectele reducerii competitivitatii, ceea ce se vede in deficite de cont curent de peste 8% din PIB. Spania a cunoscut un boom formidabil al constructiilor in ultimul deceniu, dar se investeste insuficient in productie; salariile au mers in sus prea iute, ca si creditul de consum.

Unii ar spune ca dezechilibre externe mari in zona euro nu conteaza. Dar UE nu are un buget comun mare si nici nu practica transferuri catre tari care ar avea dificultati bugetare, de ajustare, foarte mari (asa cum se poate face in cazul SUA, de la guvernul federal la autoritati de stat). Deci corectiile trebuie sa se faca la un moment dat prin mijloace proprii, ceea ce poate conduce la stagnare, chiar recesiune economica de durata.

Italia, Portugalia, Grecia Spania ilustreaza doua categorii majore de riscuri din punct de vedere al adoptarii euro: una deriva din adoptarea euro in conditiile in care functionarea economiei, in straturile ei profunde, lasa de dorit. O alta categorie deriva din politici publice eronate dupa momentul adoptarii euro. Cand politicieni si chiar economisti evoca iesirea potentiala din zona euro pentru solutionarea dezechilibrelor, ei lovesc in credibilitatea sistemului monetar european, a monedei comune.

Problema convergentei reale trebuie inteleasa nu in sensul unilateral al diminuarii decalajelor de venit/loc, ci prin prisma nevoii de a avea piete interne flexibile, investitii productive corespunzatoare, un ritm de inovare mai intens. Cand vorbim despre posibilitatea adoptarii euro inainte de intervalul 2012-2014, trebuia sa fim constienti de implicatii. Iar daca o vom face, sa fim in masura sa practicam politici publice (economice si sociale) consistente, care sa ne ajute sa evitam cat mai mult din dificultatile cu care se confrunta acum unele tari din euroland.