"Chemare am... pentru pedagogie"     A absolvit in 1988 cursurile UNATC, iar, in 2003, cursurile postuniversitare de Regie si Montaj Film si TV, la aceeasi universitate. Din 1989 pana in prezent este conferentiar doctor universitar, sef
"Chemare am... pentru pedagogie"     A absolvit in 1988 cursurile UNATC, iar, in 2003, cursurile postuniversitare de Regie si Montaj Film si TV, la aceeasi universitate. Din 1989 pana in prezent este conferentiar doctor universitar, sef al catedrei "Arta actorului" la UNATC. Actorul Adrian Titieni implineste astazi 44 de ani.     "Cum va curge ziua de nastere a actorului Adrian Titieni? Adevarul e ca ea curge si nu poti sa-i faci nimic... Foarte putine lucruri seamana de la o zi la alta, ceea ce pe de o parte e imbucurator, dar, in acelasi timp, perturbant. Exista insa o constanta care da zilelor mele echilibru. In fiecare dimineata ii duc pe Marc si pe Ariadna, copiii mei si ai Adrianei, la scoala... Concluzionand, in aceasta perioada ma preocupa «da€™ale meseriei»: de tata, de sot, de actor, de profesor. Consider ca cea mai prolifica realizare sunt urmatoarele trei: copiii, familia si profesia. Avand in vedere ca si eu, si sotia, suntem actori, convorbirile duetului de viata Titieni nu au cum sa fie exclusiv «civile», sunt convorbiri de viata, care includ, bineinteles, si teatrul.   Nu stiu daca am cu adevarat chemare pentru teatru, cert este ca asta am vrut sa fac dintotdeauna. Chemare am, cred, pentru pedagogie. Sper din tot sufletul sa fie asa. Sunt conf. univ. dr la UNATC. Cred ca aceasta profesie are valoare daca reuseste sa echilibreze accentul estetic cu dimensiunea eticului si capata caracter «pentru sine» in masura in care reuseste sa transforme conventia intr-o realitate psihologica. Marturisesc ca pentru meseria de actor nu am facut nici un sacrificiu. Din filmografia mea fac parte filme ca: «Moartea domnului Lazarescu», regia Cristi Puiu, «Balanta», regia Lucian Pintilie, «Pas in doi», regia Dan Pizza etc.   Rolurile nu sunt altceva decat o redimensionare a persoanei actorului. Nu trebuie sa schimbi nimic ca sa faci loc unuia in favoarea altuia, ci doar sa incerci sa acualizezi anumite potentialitati ascunse in tine. Rolul vietii mele... e singurul care-mi da autenticitate. Ma bate gandul sa imbrac si haina de regizor. De ce nu? Motto-ul meu de viata este: «Pune-te in situatia celuilalt!». Care trebuie sa fie legatura actorului cu televiziunea? Televiziunea e Ea, diva, mirajul. Actorul va fi intotdeauna provocat, dispus, incitat, dar niciodata nu alege el. Atunci cand alege ar trebui sa o faca dupa minime criterii profesionale.   Conflictul generatiilor nu e pe «scena». Scena nu face altceva decat sa alchimizeze diversitatea, fie ea si a generatiilor, si sa o transforme intr-un produs coerent. Cel mai mare regret al meu sunt cele 25 de kilograme in plus. De la noul an de viata imi doresc sanatate, coerenta, comunicare, intelepciune, intelegere, cunoastere de sine, ceva bani si pace mondiala."


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.