Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a implinit cinci luni la conducerea organizatiei. Textul de mai jos a fost remis redactiei Cotidianul, in exclusivitate pentru Romania.

Constient de dificultatile pozitiei sale, dar optimist privind sansele de reusita ale diplomatiei, mai degraba decit ale conflictului armat, Ban Ki-Moon pledeaza pentru rolul ONU in Darfur, in Liban, dar si in combaterea incalzirii globale. Diminetile mele nu sint atit de diferite de cele ale dumneavoastra. Citim ziarele sau deschidem televizorul - in New York, Lagos sau Jakarta - si urmarim cu atentie un rezumat zilnic al suferintei umane. Liban. Darfur. Somalia. Desigur, ocupind functia de secretar general al Natiunilor Unite, eu cel putin sint in postura de a incerca sa rezolv ceva din aceste tragedii. Si fac acest lucru in fiecare zi.

Acum cinci luni, cind am preluat aceasta functie, nu mi-am facut nici o iluzie. Un distins predecesor al meu a facut o remarca - deja celebra - cum ca aceasta ar fi „cea mai imposibila functie din lume". Eu insumi m-am amuzat ca sint mai mult secretar decit general, pina la urma puterea secretarului general fiind conditionata de unitatea Consiliului de Securitate. In trecut, ca si astazi, aceasta unitate a fost adesea evaziva. Cu toate acestea, ramin la fel de optimist ca si in ziua in care am preluat aceasta functie.

Este poate un lucru greu de inteles, date fiind dimensiunea si dificultatea de rezolvare a multora dintre problemele cu care ne confruntam, cea mai grava dintre acestea fiind probabil situatia din Orientul Mijlociu. Cum cerintele cresc pe fiecare plan, in operatiunile de mentinere a pacii, in asistenta umanitara sau in sanatate, Natiunile Unite sint chemate sa se implice tot mai mult in conditiile in care resursele necesare ducerii la bun sfirsit a indatoririlor sint tot mai reduse. Pe de alta parte, unele dintre schimbarile recent produse in lume s-au dovedit a fi in avantajul Natiunilor Unite.

Din multiple motive, exceptind Irakul, multilateralismul si diplomatia in gestionarea crizelor au acum alta valoare. Aspectele de tip „putere soft" - teren atit de familiar ONU - au devenit astazi prioritati ale comunitatii internationale. Numai anul trecut, pentru a cita un singur exemplu, s-a ajuns la un consens referitor la schimbarile climatice si la pericolele incalzirii globale. Lideri de opinie precum Bill Gates, Tony Blair sau Bono incearca sa ajute ONU sa-si atinga Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, de la reducerea gradului de saracie pina la stoparea raspindirii virusului HIV si a malariei.

Poate si mai incurajatoare este sustinerea ONU de catre opinia publica. Un sondaj realizat recent de catre WorldPublicOpinion.org releva faptul ca o larga majoritate a oamenilor (74%) considera ca ONU ar trebui sa joace un rol mai mare in lume, fie in prevenirea genocidului si protejarea statelor agresate, fie in investigarea minutioasa a incalcarii drepturilor omului. Chiar in Statele Unite ale Americii, tara in care increderea in ONU a scazut in ultimul timp, trei persoane din patru considera ca ONU ar trebui sa fie mai puternica. Cel putin la fel de multi isi doresc ca politica externa a tarii lor sa fie coroborata cu cea a Natiunilor Unite. Pentru ONU, toate acestea echivaleaza cu o schimbare climatica. N-as numi acest moment chiar „un nou San Francisco", dar nici nu sintem prea departe de acea perioada, daca profitam de ocazie.

Noi, coreenii, sintem niste persoane energice. Sintem din nastere rabdatori, dar ferm hotariti sa ne indeplinim sarcinile ce ne-au fost incredintate. Ca multi dintre conationalii mei, cred in puterea relatiilor. De-a lungul anilor am purtat in portofel, alaturi de statisticile comerciale si financiare, o foaie de hirtie mototolita, scrisa cu ideograme chinezesti, fiecare dintre acestea reprezentind diferite virste si etape din viata. La 30 de ani sintem la inceputul vietii. La 50, se spune ca ne stim deja destinul. La 60 de ani avem darul ascultarii.

In etapa din urma ma aflu eu, iar ascultarea este mai mult decit intelepciune, fara a nega importanta acesteia. Este poate o forma de discernamint si inseamna sa observi oamenii sau situatia din jurul tau, sa poti stabili relatii, mai ales profesionale, in pofida neintelegerilor uneori acute. Sper ca aceasta sa fie particularitatea mandatului meu de secretar general. Cred in implicare, in dialogul premergator confruntarii. Acest tip de diplomatie va fi citeodata afisat public, alteori se va derula in culise, acolo avind cel mai ridicat potential de succes.

Si subliniez cuvintul „potential", pentru ca succesul este rareori garantat. Important este sa faci ceva, eu insumi incercind sa schimb situatia din Darfur, una dintre prioritatile mele. Am insistat foarte mult la Washington, dar si la ceilalti parteneri, pentru lungirea perioadei de negocieri cu presedintele Sudanului, Omar-al-Bashir, in vederea desfasurarii unei operatiuni de pace sub auspiciile Uniunii Africane. Deocamdata, victoria este partiala, guvernul de la Khartoum acceptind doar 3.500 de angajati ONU fata de 20.000 cit este necesar. Ramin increzator ca eforturile diplomatice pot inca genera rezultate satisfacatoare. Desi cu cit mor mai multi oameni nevinovati, cu atit este mai clar ca timpul nu este infinit.

Am fost in Orientul Mijlociu de patru ori in tot atitea luni si am avut intilniri si discutii cu presedintele sirian Bashar al-Assad. Obiectivul meu este acela de a pune bazele unei relatii care ar putea conduce la reducerea intensitatii evenimentelor din Liban si, in cele din urma, reintoarcerea Siriei in comunitatea internationala. Chiar daca diplomatia subtila nu functioneaza mereu, experienta a demonstrat ca ea a dat roade in cele mai tensionate situatii, cum ar fi de exemplu rezolvarea crizei ostaticilor britanici din Iran.

Saptamina aceasta, tarile G8 se vor intilni in Germania pentru a aborda, printre altele, si tema incalzirii globale, o cauza careia intentionez sa ma dedic. De prea multe ori vorbim despre incalzirea globala ca despre o problema tehnica. Vorbim despre dreptul de a tranzactiona emisii de carbon, despre nivelul emisiilor, despre tehnologiile care ar permite automobilelor sa consume mai putin combustibil sau despre energia solara. Evident, toate sint teme extrem de importante.

Totusi, aspectul schimbarilor climatice pe care as vrea sa-l evidentiez este mai ales cel uman. El vizeaza inegalitatea inerenta a fenomenului. Desi incalzirea globala ne afecteaza pe toti, efectul este diferentiat. Tarile bogate au resursele si tehnologia de a se adapta. Statiunile de schi din Elvetia pot ramine la un moment dat fara zapada, dar vaile sale pot deveni imediat o „noua Toscana", cu vaste podgorii insorite. Pentru Africa, deja afectata de desertificare, sau pentru insulele indoneziene, amenintate de scufundare, consecintele pot fi mult mai dramatice.

Daca exista o tema comuna a actiunilor mele, o viziune, daca vreti, aceasta este dimensiunea umana, valoarea suprema a devotamentului si a contactelor diplomatice directe si de incredere, precum si intelegerea corecta a politicilor globale si a efectelor acestora asupra cetatenilor si asupra vietii noastre zilnice. Putem citi, in fiecare cotidian, despre tragediile umane. Dar cit de des auzim cu adevarat vocile celor in nevoie sau cit de des incercam sa ii ajutam, indiferent cum? Aceasta este exact ceea ce promit sa fac.

Confruntari intre autoritati si teroristi inspirati de al-Qaeda in Liban. Mai multe, pe www.cotidianul.ro/select