"Politia politica o comite numai factorul de decizie politica"

Astazi va prezentam ultima parte din interviul pe care generalul (r.) Aurel Rogojan, fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, l-a acordat Ziarului ZIUA. Rogojan face o analiza a situatiei actuale din SRI si spune ca acest serviciu secret nu face si nu a facut politie politica. El spune ca interceptarea comunicatiilor fara autorizare nu este un act de politie politica, ci o infractiune impotriva libertatii persoanei. Generalul Rogojan crede ca intr-un stat de drept actul de politie politica il poate comite numai un factor de decizie politica, daca utilizeaza institutiile de forta ale statului impotriva oponentilor politici. Omul care s-a aflat in umbra fostului sef al DSS face o trecere in revista a carierei sale in Departamentul Securitatii Statului si ne declara ferm ca nu isi reproseaza nimic din ce a facut timp de 39 de ani in serviciile secrete romanesti.
Poate fi acuzat SRI ca a desfasurat activitati de politie politica in cei 17 ani de la infiintare sau ca angajati din acest serviciu au efectuat activitati ilegale (de pilda ascultari telefonice fara mandat etc.)?
Nu exista premisele obiective pentru asa ceva. Inainte de 1990, cand Constitutia Republicii Socialiste Romania si intregul sistem al dreptului socialist legifera rolul politic conducator al unui singur partid, politia politica era institutionalizata. Tinea de esenta regimului politic constitutional.
Nu, Serviciul nu trebuie acuzat de "actiuni de politie politica". Intrebarea este rezultatul unor prejudecati si al unor confuzii conceptuale in legatura cu ceea ce este activitatea de politie politica, pe care supramediatizarea le-a validat pana la pierderea sensurilor semantice initiale ale termenilor implicati in sintagma "politie politica".
Eu va propun urmatorul rationament. Avem atat de multe politii incat nici nu le mai stim numarul: politie veterinara, fitosanitara, de mediu, financiara, silvica, vamala, comunitara, politia ca atare etc. Intrebarea care se impune este: "cei care asigura ecarisajul extremelor esicherului politic, ce fel de politie fac?"
In alta ordine de idei, intr-un stat de drept, serviciile de informatii nu sunt investite cu puteri executive, nu fac si nu trebuie sa faca parte din categoria structurilor de forta ale statului, care au dreptul sa foloseasca metode represive pentru impunerea legii. In aceste conditii, daca nu cheama la ordine, nu ancheteaza, nu aresteaza si nu are la indemana nici o parghie de a reprima pe nedrept pe cineva, fiindca gandeste altfel si are o alta opinie decat cea ideologica majoritara, cum ar putea SRI sa comita acte de politie politica? Pentru el in sine, ca sa se afle in treaba? Bazele de date nu accepta informatiile care nu sunt corect clasificate si prelucrate tematic, prin raportare la criterii juridice prevazute de Constitutie si legile in vigoare.
Politia politica, comisa de un factor de decizie politica
Interceptarea comunicatiilor fara autorizare, nu este un act de politie politica, ci o infractiune impotriva libertatii persoanei.
Tot ce se afla despre activitatea unui serviciu secret este suspectat, blamat ori condamnat. Nimeni nu plateste un serviciu secret, pentru a nu fi secret! Trebuie inteleasa misiunea presei si respectat profesionalismul ziaristilor care pot demonstra serviciilor ca sunt incapabile sa-si pastreze secretele. Nu cunosc, nici din cazuistica internationala, ca vreun ziarist sa fi spart seifurile sau codurile serviciilor.
Pana la aparitia dictaturilor din secolul XX, conceptul de politie politica a fost considerat eminamente normal. Pot fi studiate tratate despre politia politica de stat sau dreptul politiei politice aparute in perioada interbelica, cele mai multe teze de doctorat sustinute de inalti functionari din administratia publica a Romaniei la universitati din Franta, Belgia, Italia etc.
Infractiunile contra sigurantei statului sunt in toate statele tratate ca infractiuni politice, deoarece ataca fundamentele sistemului politic constitutional, iar cei care sunt condamnati pentru savarsirea lor sunt detinuti politici. Istoria demonstreaza implacabil ca "detinutii politici sau prizonierii pentru delicte de opinie de astazi sunt conducatorii de maine".
Este regretabil ca vulgarizarea conceptului a "prins" atat de mult incat a devenit o bomba periculoasa a agresiunilor informationale si, in aceeasi masura, un instrument de teroare psihica, pe care legiutorii nostri l-au consacrat in norme juridice.
Intr-un stat de drept, actul de politie politica il poate comite numai un factor de decizie politica, daca utilizeaza institutiile de forta ale statului impotriva oponentilor politici. Serviciile, nefiind parte a puterii, nici nu au intotdeauna cunostiinta de deciziile pe care utilizatorii informatiilor le iau, decat daca li se spune ori le sesizeaza consecintele.
Mai 1977, promovat sef de cabinet la generalul Iulian Vlad
Va rugam sa ne oferiti cateva detalii despre activitatea dumneavoastra in cadrul Departamentului Securitatii Statului. Ar fi interesanta o prezentare din momentul in care ati hotarat sa intrati in aceasta structura si o prezentare a evolutiei carierei dumneavoastra pana in decembrie 1989.
In 1970 am absolvit Scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne, arma informatii, specializarea contraspionaj. Celelalte specializari erau: informatii generale, contrainformatii economice, contrainformatii radio si comunicatii cifrate, limbi straine si exploatare informatii tehnic-operative, filaj si investigatii. Din 100 de absolventi, suntem in viata 80. Sunt seful promotiei si ultimul care a predat stafeta, dupa 39 de ani in serviciul militar activ.
Am avut ca director de studii un profesionist de o seriozitate exemplara, colonelul Aurel Simon, provenit din Serviciul Special de Informatii.
Ca stagiar (1970, sept.-1972, oct.), am avut ca sef de birou, tot un ofiter provenit din S.S.I. Firul traditiei informative continua, asadar, deasupra vremurilor. Si nici nu se va intrerupe, decat odata cu moartea istoriei...
In toamna anului 1972 a trebuit sa ma intorc in scoala, fiindca primii clasati din fiecare promotie erau chemati, dupa stagiu, la catedra.
In 1973 am absolvit si Facultatea de stiinte juridice a Universitatii din Bucuresti, iar in 1976 cursuri postuniversitare in specializarile "criminologie" si "psihopedagogie".
Intre 1970-1977 am efectuat antrenamente anuale pentru mentinerea brevetului de parasutist militar.
Asadar, cand mi-am inceput cariera, nu am intrat in Departamentul Securitatii Statului. Departamentul m-a ajuns din urma, fiind constituit in martie 1978, cand, din luna mai 1977, fusesem promovat sef de cabinet la secretarul de stat la Ministerul de Interne, generalul-colonel Iulian Vlad.
Fisa postului sefului de cabinet era anosta. Prevedea atributii administrative, de secretariat si protocol, fara nici o legatura cu fondul activitatii secretarului de stat. Viziunea secretarului de stat, cat si a mea, in legatura cu rolul sefului de cabinet era cu totul alta, respectiv asumarea responsabilitatii pentru studiile documentare, lucrarile de analiza si expertiza pe baza carora sa poata fi fundamentate deciziile de nivel strategic pentru domeniile din coordonarea demnitarului respectiv.
Aceste domenii au fost, initial, Contraspionajul, apararea antiterorista, Unitatea Speciala de Filaj si Investigatii, Centrul de Informare si Documentare, Serviciul Special de Transport al Corespondentei Secrete si Directia Generala a Arhivelor Statului (Arhivele Nationale). Domenii pe care nu le cunosteam decat in parte, cele mai multe a trebuit sa le invat.
IBM a informatizat fostul DSS
In perioada respectiva au fost puse bazele unei legislatii moderne privind arhivele nationale. A inceput, cu asistenta de la IBM, infomatizarea Centrului de Informare si Documentare, a fost reproiectat si modernizat sistemul de transport al corespondentei secrete si s-a constituit, de sine statatoare-dupa o prealabila si aprofundata documentare externa, indeosebi in R.F.Germania- Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista, care s-a integrat rapid si performant in efortul international antiterorist.
In 1984, secretarul de stat a fost numit adjunct al ministrului de interne pentru securitatea interna.
In decembrie 1985, chiar in ziua de Craciun, am fost numit ofiter specialist principal II la Serviciul Independent Secretariat Juridic, pozitia a 2-a in statul de organizare, ceea ce insemna ca in lipsa sefului asiguram continuitatea comenzii. Atributiile mele priveau avizarea actelor normative si elaborarea reglementarilor interne. "Promovarea", mai exact dislocarea, a fost dispusa de ministrul secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului, Tudor Postelnicu, impotriva vointei mele si fara acordul sau macar consultarea prealabila a demnitarului al carui sef de cabinet eram, ceea ce trebuie considerat simptomatic pentru respectul si consideratia de care avea parte generalul Iulian Vlad din partea sefului sau nemijlocit.
Cu data de 01 ianuarie 1988, devenind vacanta functia sefului Serviciului Independent Secretariat Juridic, am fost imputernicit la comanda acestuia, pozitie in care ma aflam in dembrie 1989, cu gradul de locotenent-colonel.
Nu-si reproseaza nimic
Daca va uitati in urma, va reprosati ceva din punct de vedere profesional? Dar uman?
Nu pot fi separate cele doua planuri. Succesele sau esecurile profesionale sunt determinate, in buna parte, de conditia si calitatile umane. Daca, in plan profesional, am parcurs ierarhia gradelor militare de la "elev in scoala militara" la general si cea a functiilor de la subinspector la sef de directie, s-ar putea spune, avand in vedere ca cea mai rodnica activitate am desfasurat-o dupa 1990, ca nu as avea motive sa-mi fac reprosuri.
De ce sa-mi fac reprosuri pentru privilegiul de fi martorul de aproape al multor evenimente care ne-au insotit si marcat profund istoria?
De ce sa-mi fac reprosuri pentru performanta de a fi, un sfert de secol, omul din umbra, e adevarat deloc racoroasa, a unor tainice cancelarii din lumea informatiilor secrete?
De ce sa-mi fac reprosuri, fiindca nu am fost un egoist si am lasat in urma activitatilor didactice si de cercetare multe mii de pagini, pentru ca si posteritatea sa ma poata judeca?
In ceea ce priveste dimensiunea umana a activitatii mele, las sa aprecieze cei care m-au cunoscut in oricare dintre ipostazele activitatii mele.

---

Despre autor: