Sistemul politic domina si e insuficient. Societatea s-a schimbat, lent, prin biologie si prin contactele cu lumea din afara. Ea nu datoreaza nimic unui sistem de guvernare care a reusit atit: sa se construiasca pe sine. Dupa 18 ani, cele doua forte umane ale noii republici se privesc cu o lipsa de respect impusa de instrainare: sistemul s-a fixat antigalileic, societatea a descoperit miscarea. Ea a depasit ignoranta timorata cu care ingaduia sfera oficiala si stie ca nu se poate bizui pe actuala alcatuire politica. Societatea cauta un aliat capabil sa ii sustina sansele de viitor.

Aparitia lui Traian Basescu a schimbat totul: sistemul a intrat in dispozitiv de lupta, societatea si-a gasit aliatul. Referendumul a permis un schimb dur de replici.

Alegatorii au mers foarte departe. Ei si-au facut cunoscut sprijinul pentru Basescu, dar au respins, cu aceeasi miscare, sistemul politic dupa ce au fost impiedicati, doi ani, sa-l evalueze. Cele sase milioane care au incriminat sistemul, zdrobindu-i initiativa centrala (neutralizarea presedintelui), nu seamana cu electoratele anterioare. Acest grup are potentialul unei energii, nu intunecimea unei turme. Electoratul pro-Basescu - antisistem - cuprinde simpatizanti ai tuturor partidelor si generatii diverse, de la veteranii exasperati la tinerii invadatori ai scenei politice. Toti au parasit consemnele de partid si au impus un obiectiv nou, civil si dificil: modernizarea, adica imbunatatirea sistemului de guvernare. Exista o optiune colectiva pentru faza urmatoare a vietii in Romania. E, intr-adevar, un soc si sistemul are de ce sa fie iritat: o lume care inota in dependenta a ajuns la mal. Ea munceste pe brinci departe de casa si asa a invatat cum arata viata de-acasa. Tinerii au facut restul: asezati autonom in patriotismul noilor profesii (IT, bloguri gurese, Mungiu si alte forme de capitalism la purtator), ei au stabilit ca exista viata in afara euro-feudalismului la putere. Ce se va intimpla cu aceasta energie? Ea a fost exprimata si asteapta.

Vechiul sistem nu o poate capta. Partidul Democrat ramine in cursa, dar nu neaparat favorit. In cursa, caci PD e legat de Traian Basescu si e recunoscut de societatea care s-a aliat cu proiectul antisistem. Nu favorit, pentru ca, in ultima instanta, alegatorii cer ceva fundamental nou si nu se vor multumi cu figurile clasicilor PD, inramate intr-o noua productie. PD e un partid, iar partidele postreferendum retin vechiul lor avantaj administrativ, fara a mai convinge. Ele au desavirsit un mecanism de vamuit, dar au indoliat elementul de viziune: chestiunea viitorului.

Solutia: noul trebuie intimpinat cu nou. Societatea poate raspunde unui proiect proaspat, girat de Traian Basescu: o miscare politica larga, cu nume distinct si componenta credibila. In lipsa noului, energia de la referendum va astepta urmatoarea ocazie. Dar ocazia ar putea sa intirzie definitiv. Egoismul de partid are, inca, piinea si cutitul din mina alegatorilor. Problema Romaniei e tocmai trecerea de la logica restrinsa la logica evolutiei nationale. Contravarianta e foarte periculoasa. Ea ar aduce triumful unui bloc politic si de afaceri obsedat de propria bogatie, stapin pe justitie si gata sa negocieze viitorul societatii.