Sau pe actualitatea unui "drame de idei": "Jocul ielelor".
Piesa clasica, de referinta, a dramaturgiei romanesti, pe nedrept uitata, "Jocul ielelor" si-a luat zborul, dupa doua decenii de absenta din repertoriul teatrelor, intr-o alta versiune scenica. Se pune intrebarea: este sau nu inspirata perspectiva regizorala a lui Claudiu Goga? Dupa unii critici, eliminarea consistenta a unor fragmente intregi din piesa lui Camil Petrescu nu face decat sa conduca la instrainarea progresiva fata de materialul initial, regizorul imprimand textului ramas o "nuantare exagerat de ludica". Dupa altii, "pariul" tanarului regizor este un adevarat triumf pentru ca "translateaza drama in zilele noastre, facand-o extrem de actuala". Cert este ca pe scena Teatrului National, la Sala Atelier, se joaca din dramaturgia lui Camil - un eveniment cu adevarat demn de a fi aplaudat. Comentariile vor pendula, mai mult sau mai putin indreptatit, si de acum inainte, in jurul "jonglarii" cu subiectul si, deopotriva, a jocului actorilor. Este drept, insa, ca personajul Gelu Ruscanu (varianta Liviu Lucaci) lasa de dorit. Actorul nu pare sa aiba suficienta forta pentru un rol atat de dificil, pe care il expediaza cand declamativ, cand insuficient nuantat. In schimb, Mircea Rusu - cu mici exceptii, cand pare sa evadeze din pielea personajului, probabil pentru a-i conferi mai multa culoare, este magnific. Din pacate, Ilinca Goia nu straluceste, ea patinand mai degraba spre drama romantica, in defavoarea celei de idei, pe care este construit textul lui Camil. Un rol excelent il face Bogdan Musatescu, interpretandu-l pe Nacianu. De asemenea, in rolurile secundare atrag atentia Vlad Ivanov (Penciulescu), Dorin Andone (Praida) si Rodica Ionescu (Elena Boruga). Scenografia este foarte bine gandita - cu toate ca unele voci afirma ca "ar lipsi o veriga" in punctarea unor momente. Cu alte cuvinte, regizorul Claudiu Goga a ales. A ales Camil pentru ca "In societatea romaneasca de azi, unde mercantilismul, coruptia, minciuna si tradarea par a fi devenit valori (...)", era necesar sa fie adusa in actualitate. "Iata un motiv in plus de a o pune in scena". Pe de alta parte, motiveaza Claudiu Goga, "Ce ar fi putut da verosimilitate unei povesti neverosimile?"- intreaba retoric regizorul. "Poate povestirea ei dintr-un punct de vedere subiectiv. In definitiv, este un procedeu drag lui Camil Petrescu. Am incercat".
Si este un punct castigat, adaugam noi.