La 90 de ani, presedintele de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu, se simte inca „obligat" sa lupte pentru a onora promisiunea facuta lui Iuliu Maniu si lui Ion Mihalache, de a nu lasa partidul sa moara. Pentru el, totul e inca posibil, pentru ca politica se bazeaza pe un crez. Ce inseamna morala in politica?...

Morala in politica... hm. Inseamna sa fii corect, sa spui adevarul, sa faci politica nu pentru a te pricopsi, ci pentru a fi folositor semenilor tai, a aduce un plus de bine pentru semenii tai. Adica, doctrina lui Iisus se reduce la doua principii: sa crezi in Dumnezeu, Atottiitorul celor vazute si nevazute, si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Constantin Noica a spus „iubiti-l pe fratele Alexandru", referindu-se la unul dintre tortionarii sai... Morala merge atit de departe pina a-ti iubi dusmanul?

Nu sint de o asemenea perfectiune, sa imi iubesc dusmanii. Nu ii am la inima pe multi despre care stiu ca mi-au facut rau, dar in genere nu fac din asta un principiu al vietii mele, sa-i urmaresc ca nebunul pe cei care mi-au facut rau. Trec senin pe linga ei. Am uitat. Pe unii dintre ei nici nu mai stiu cum ii cheama.

Cum ati reusit, dupa tot ce vi s-a intimplat, sa ramineti om, sa ramineti integru?

Sint unii care s-au comportat si mai frumos. Am avut si de la natura un fond sufletesc bun. (Pauza lunga - n.r.). Asa au apreciat cel putin cei din jurul meu. Idealul este ca unul care s-a nascut mai putin fericit de natura sa reuseasca, prin educatie, sa-si stapineasca pornirile si sa ajunga un om bun.

Ati asistat la epurarea masiva din societatea romaneasca, dupa 1947, a unei intregi generatii de intelectuali. Astazi, fosti colaboratori ai Securitatii sint exclusi din viata publica. Credeti ca avem vreo sansa sa ne recuperam si sa intelegem trecutul fara sa ne sfisiem intre noi?

Daca, a doua zi dupa revolutie, venea la putere o conducere anticomunista convinsa si nu dl Iliescu, puteau sa se intimple multe crime si razbunari. Asa, a venit Iliescu, cu timpul s-a transformat si el vorbeste de democratie, de proprietate particulara. Tot acest proces de transformare a societatii romanesti s-a facut lent si sub acest raport s-a facut cu daune mai putine. Totusi, cind in Parlament s-a condamnat comunismul mi s-a parut asa de lipsita de sens atitudinea lui Vadim Tudor. Adica ce vrea el sa spuna, ca nu a fost vinovat comunismul, ca nu a produs atitea nenorociri? Condamnarea comunismului trebuie facuta. Nu comunismul in sine, ca filosofie, ci felul in care a fost practicat la noi. Cred ca experienta comunista din 1917 incoace are zeci de milioane de martiri. Pina si Platon mergea pe ideea unei societati ideale. Dar asta e o teorie. Practica a aratat ca nu se poate realiza comunismul decit prin forta, teroare si zeci de milioane de martiri pentru o idee.

Reveniti pe scena politica dupa 1989, taranistii nu au afisat atitudini revansarde...

Chestie de temperament, educatie... mai ales ca Iliescu a vrut sa colaboreze cu noi. Am fost in CPUN, ma consulta, dadea telefoane si acasa sa ma intrebe ce zic de cutare, de cutare.

Va suna acasa...

Da, ma suna. Era convenabil. Printr-un telefon te dezarma. Vedeai ca iti da atentie si te intreaba, se consulta cu tine intr-o chestiune, te obliga sa fii respectuos si sa nu devii dusman. Era si asta un calcul.

Credeti ca el poate incarna „dusmanul ideologic"?

Atasamentul la un crez politic se poate face in imprejurari independente de vointa noastra. Eu am devenit taranist din tinerete. Eram ruda cu Ion Mihalache. In clasa intii primara, un vecin imi zice „Nelut, cind treci pe linga Olteanu - Olteanu era invatatorul si era averescan – sa zici «Traiasca Mihalache!»". Asa am facut si Olteanu m-a urecheat. Deci de la sapte ani am facut sacrificii pentru cauza. Asa am pornit-o la drum, prin legaturile de familie. Cine stie cum s-a trezit comunist si Ion Iliescu. (...) Dar eu pe el il consider un reprezentant de frunte al regimului comunist, care a adus atitea daune... vrind, nevrind. A fost si ministru, a fost in C.C., dar nu inseamna ca insumeaza toate relele regimului. Pe urma insa, in felul in care a condus aceasta perioada de trecere de la regimul comunist la cel democrat, sa zicem, el are aici un rol esential. A fost zece ani conducatorul tarii si de multe lucruri, cum sint mineriadele, se leaga numele lui.

Ca politician, cum il vedeti?

E bun, e abil, insa unele lucruri de exemplu... procesul si omorirea lui Ceausescu i se pot imputa, el conducea tara. Mai ales pe ea (Elena Ceausescu - n.r.), ce rost a avut?

Credeti ca vom afla adevarul istoric despre Revolutie si mineriade, fara sa fie politizat?

Se afla. Deja la ora actuala a aparut mai mult. Dar chiar tot. Stii, e un proverb arab „Totul se afla, totul se plateste, totul se uita".

Ma intreb cum dvs., Corneliu Coposu si ceilalti taranisti de dinainte de 1947, cu aceasta fragilitate de dupa anii de detentie, a virstei, ati rezistat si anilor duri postrevolutionari si ati reusit sa dati viata PNTCD, Conventiei...

PNTCD, in frunte cu Iuliu Maniu, presedintele sau, a fost forta politica cea mai importanta care a condus rezistenta impotriva comunismului. Nu rezistenta armata, in munti, ci rezistenta politica. Si aceasta a avut drept consecinta dizolvarea partidului, arestarea sefilor nostri, a noastra, a tineretului taranist. Toata aceasta urgie s-a revarsat impotriva noastra, a PNTCD. Maniu a murit dupa patru - cinci ani de puscarie, in 1953, ca si multi altii. Dar daca dupa Revolutie, dupa 1989, vorbeai generatiei tinere despre Maniu, Mihalache se uitau la tine si nu stiau nimic. Asa de mult au vrut sa ii scoata din istorie, din constiinta opiniei publice, incit noua ne venea foarte greu, mai ales ca nici nu pastrasem legaturile intre noi, afara de citiva insi. Dar simteam aceasta obligatie morala pe care ne-au transmis-o Maniu si Mihalache, sa nu lasam partidul sa moara. Dar cum sa faci cind generatiile astea noi ne strigau cine a fost Maniu, ce-au facut Mihalache, Bratienii?! Da... In alegerile trucate din 1946 - acum ei recunosc -, toata lumea a votat atunci PNTCD, cu 70 la suta. In alegerile din 1990 am avut doi la suta. Nimeni nu ne stia. Ne-am dat seama ce greu era sa lupti cind lumea habar nu mai avea de democratie, de politica. Si toti cei care luasera puterea dupa 1989, cu dl Iliescu erau fosti comunisti, convertiti, dar mai omenosi, gorbaciovisti, pe linia lui Gorbaciov. Maniu, in 1946, facuse o conventie si cu social democratii si cu liberalii, cu liste separate. Acum refacuseram legaturile cu ei, dar ei erau la pamint, mai la pamint decit noi. Au aparut din societatea civila o serie de oameni, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, care parca se temeau sa intre in partid, dar voiau sa faca ceva. Si-asa am constituit Conventia Democrata care avea vreo 10 partide si vreo 15 organizatii civice. Un ghiveci toata povestea. CDR ne-a adus pe scena politica, dar ii lipsea omogenitatea. Nu era o comanda unica. Principiile noastre au fost lansate de Maniu, imediat dupa invazia rusilor: morala crestina, patriotism luminat, democratie integrala si dreptate sociala. Si in baza lor aderasem la ICD, in 1987. Au stat la baza programului CDR care abia astazi este realizat. Integrarea in uniunea occidentala, democratie totala, liberalizare economica, lucruri pe care noi le-am propovaduit de la inceput... macar avem satisfactia ca, asa in halul in care sintem, principiile noastre si le-au asumat toti, se lauda cu ele si lupta pentru ele. Mi-aduc aminte ca prima data cind am vorbit in Parlament despre proprietate, ni s-a strigat „Aha, mosierii!".

Punctul 8 de al Timisoara, reforma proprietatii sint citeva dintre punctele programului CDR. Astazi sint revendicate de mai multe partide. Credeti ca pot constitui apanajul unui singur partid?

Nu. Atunci le-am pus in programul Conventiei, care Conventie era deja o alianta de partide si organizatii civice. Astazi si le-au insusit mai multi si foarte bine au facut, au inceput sa realizeze cite ceva din ele. Inseamna ca asta e drumul cel adevarat. Numai ca unii dintre cei care se impopotoneaza acum cu ele, pe vremea cind noi ne agitam pentru indeplinirea lor, ei erau contra. Acum, cind te duci la Uniunea Europeana nu mai ai loc. Toti sint in Partidul Popular. Nu mai vorbesc despre Gigi Becali.

Cum vi se pare ascensiunea partidului lui Gigi Becali?

Gigi Becali este un accident. El habar nu are de politica. El greseste, isi pierde timpul cu politica. Daca si-ar vedea de oi, de fotbal, ar fi mult mai intelept. In politica... el o vede ca pe o afacere. A fost in discutii si la noi, la Ciorbea, sa faca... si a spus ca el are bani. A zis ca el plateste muzica, el comanda. Ce-i asta?

Astazi se vorbeste de prerogativa dizolvarii Parlamentului. Ce fel de forma de guvernamint vi se pare mai potrivita: republica semiprezidentiala, parlamentara?

In tot cazul, Constitutia actuala are multe lipsuri. Exista multe dificultati intre cei doi poli ai puterii, presedinte si prim-ministru. S-a creat... nu ar fi aparut acest clivaj intre cele doua functii daca presedintele si premierul ar fi apartinut aceluiasi partid. Poate si persoanele respective, indeosebi dl. Basescu este prea ambitios. Vrea neaparat sa fie presedinte-jucator, nu antrenor sau arbitru. Ceilalti, in aparare, au ajuns si ei sa faca erori. Fiind si din partide diferite, s-au creat conflicte si se descopera cu aceasta ocazie ca legea constitutionala nu are solutii pentru a se iesi din impas. Trebuie aduse corecturi. Care solutie e mai buna? Francezii au avut intii regimul parlamentar pina la De Gaulle, care a impus regimul semiprezidential. In Franta insa functioneaza acest model, pentru ca nu se abuzeaza, tin seama de pozitia guvernului.

Credeti ca legea fundamentala este atit de grav amendabila sau e mai degraba vorba despre erori umane?

Nu sint specialist ca sa fac acum o analiza a Constitutiei. Eu vad efectele unei crize. Cred ca se pot aduce modificari, astfel incit nimeni sa nu poata exercita in mod absolut o putere, fara sa tina seama de ceilalti, tinind seama ca societatea romaneasca e inca in formare privind orientarea politica. E vorba si despre erori umane. Basescu a vrut sa se impuna, si ceilalti, in aparare, au ajuns si ei la erori. In tot cazul, acest referendum a fost lipsit total de sens. A adus numai pierderi pentru societatea romaneasca. Nu a rezolvat citusi de putin. Conflictul persista. Si daca oamenii politici nu isi schimba atitudinea, vom avea iar zile grele. Ideal ar fi ca... Unii ar voi alegeri anticipate, convinsi fiind, pe baza sondajelor, ca ar avea o reprezentare parlamentara buna, iar altii isi dau seama ca vor pierde masiv. Care ar fi solutia? Exista doua variante. Ideal ar fi un guvern de uniune nationala si sa stabileasca la o perioada decenta de timp, data alegerilor anticipate. Dar acest guvern de uniune nationala nu este posibil, ca sint formatiuni incompatibile, UDMR si PRM. Ramine atunci varianta unei majoritati care poate asigura un guvern stabil si trebuie tinut seama de PSD, care nu vrea alegeri. Ori se aliaza PSD cu Tariceanu si au o guvernare in conflict cu Cotroceniul pe o perioada mai mare de timp. Ori PSD se aliaza cu PD si fac alegeri anticipate imediat.

Care este pozitia politica a PNTCD acum?

Noi, PNTCD, desi am fost ctitorii acestei lupte impotriva comunismului, am reusit sa ajungem la guvernare abia in 1996, cu o alianta formata din atitea partide si asociatii, CDR. Conventia a avut mari realizari: a schimbat orientarea tarii catre Occident, NATO, UE. Dar, totusi, prin faptul lipsei de omogenitate a CDR, guvernarea a avut framintari, a schimbat trei guverne si la final, in 2000, am suferit o infringere rasunatoare in alegeri. De atunci sintem preocupati de ideea asigurarii continuitatii existentei PNTCD. Maniu, Mihalache ne-au transmis din puscarii sa nu lasam partidul sa moara. Este o zestre morala lasata de martirii nostri, morti prin puscarii. Avem un milion de ani de puscarie facuti de membrii PNTCD, totul pentru o credinta, pentru un crez. Sintem obligati sa nu renuntam la lupta. Noi nu putem sa revenim de unii singuri. Trebuie sa ne aliem unui bloc. Noi am fost in adversitate cu dl Iliescu, cu PRM. Singurii cu care am putea colabora sint fie PD, fie PNL. Noi fiind membri PPE, unde a intrat si PD, li s-a recomandat si lor si noua sa colaboram, nu sa ne luptam intre noi. In tot cazul, sintem deschisi spre o colaborare cu ei. Dar sintem deschisi si fata de o colaborare cu liberalii. Ei ne-au dat mai multe semne de colaborare, dar, ei acum sint intr-o pozitie mai grea. Nu stiu daca mai au mijloacele. Noi am vrea sa participam pe liste electorale comune cu ei si sa putem forma un grup parlamentar propriu, adica sa avem cel putin 10 deputati si patru senatori, un minimum de grup parlamentar. Daca nici unii nici altii nu accepta sa ne garanteze un grup propriu, ramine sa mergem mai departe pe cont propriu, in conditiuni grele, dar avind cel putin convingere ca luptam pentru o cauza valida.

Cum comentati ideea unui pol al dreptei format din PNL, AP si PNTCD?

Emil Constantinescu mi-a spus, m-a sunat si pe mine. Mi-a spus ca el asta preconizeaza, un pol al acestor trei forte. Dar, in acest caz, pragul electoral ar creste pina la 9 la suta si riscam iar sa nu depasim pragul.

Si candidatul la presedintie?

Este el. Asa am inteles de la Emil Constantinescu, ca ar preconiza sa faca aceasta uniune, intelegind de la el ca ar putea sa fie candidatul la presedintie din partea noastra. Nu am nimic impotriva, dar nu stiu daca vom ajunge in aceasta situatie.

Mai vin pe la dvs., va mai consulta in chestiuni politice?

Da, mai vin, imi dau telefoane, ma consulta.

Cum va familiarizati cu politicianul care face multa politica la televizor, mai ales ca dvs. ati avut modele politicieni care au participat la Marea Unire si la reformele de la inceputul secolului 20?

Generatia mea s-a manifestat in plenitudine, ca oameni politici, abia la batrinete. Din studentie trebuia sa activezi, in tinerete am pus bazele organizatiei de tineret PNT, in plina dominatie legionara, apoi a urmat detentia. Cind conditiile s-au imbunatatit, trecusem de 70 de ani. Ce sa faci?

Cum va descurcati cu pensia?

Ma descurc. Intii de toate ca mi s-a dat pentru fiecare an de puscarie un milion de lei din aia vechi. Deci, 16. Dupa Revolutie, mi-au recalculat pensia si fiecare an de puscarie a fost considerat un an si jumatate de munca. Am si pensia de deputat. Deci sub acest raport nu am probleme, citusi de putin.

Un secol de singuratate Ion Diaconescu (nume de adoptie), nascut Popescu, la 25 august 1917, Botesti, Arges, in familia liderului Partidului Taranesc, Ion Mihalache. Inginer , lider al organizatiei tineretului PNT Bucuresti, pina in 1947. Arestat la 1 decembrie 1947, alaturi de alti membri ai tineretului taranist si condamnat la 15 ani de munca silnica pentru apartenenta la PNT, efectuati la Aiud, Baia Sprie, Nistru, Rimnicu Sarat. La Rimnicu Sarat se cunoaste cu Corneliu Coposu, fost secretar al lui Iuliu Maniu. Doi ani domiciliu obligatoriu, din 1962 in 1964, in Valea Calmatuiului, in Baragan. Din 1964 lucreaza la intreprinderea Ascensorul, in Bucuresti. Este ales prim-vicepresedinte al PNTCD in 1989; deputat PNTCD in legislaturile 1990 – 1992, 1992 – 1996, presedinte al Camerei Deputatilor intre 1996 - 2000. Presedinte al PNTCD in 1996, actualmente presedinte de onoare al partidului. Lectii de Morse pentru Coposu Cum va intelegeati cu Corneliu Coposu?

Cornel era foarte simpatic, un causeur, ne tineam de glume, de bancuri, de amintiri, asta in timpul domiciliului obligatoriu, in Baragan, ca ultimii sase ani de puscarie i-am facut la Rimnicu Sarat, in izolare extraordinara. Nici nu ne-am vazut, desi ne despartea un metru de zid. Nu ne-am vazut niciodata.

Comunicati prin...

Morse tusit. Intii de toate nu se vorbea in puscarie, pina aparusera aviatorii. Nu stiam Morse cind am intrat in puscarie. Ce grozavie! Tot acest alfabet e o succesiune de puncte si de linii. E usor.

Cum faceati? Cum va intelegeati?

„A" in Morse este punct, linie. (bate ferm si rapid cu degetele in masa de lemn – n.n.) Uite-aici! Cind esti cu aparatul bati un punct si o linie. Tu nu aveai hirtie si atunci bateai prin zid. Cornel ma stia drept Nelu. (Bate cu degetele in masa N, E, L, U). Acum am pierdut uzul, de cind cu nevasta-mea care nu mai aude deloc. Dar sa stai ani, zile si ani intr-o celula si sa nu te mai scoata de acolo... ce sa faci? Incerci, faci, bati, suni, urli, ca sa existi. Ca daca nu te manifesti in nici un fel, nu existi ca fiinta umana.

Cum a fost posibil sa rezistati?

Singura sansa a fost ca eram tineri. Noi la inceput bateam in zid. Cind am ajuns in izolare la Rimnicu Sarat, mi-au atras atentia ca de la 5 dimineata pina la 10 seara nu aveai voie sa atingi patul. Nu aveai voie decit sa te plimbi in picioare sau sa stai pe un scaunel din ala mic, sa te uiti pe vizeta. Nu aveai voie sa faci zgomot. Cu multa atentie, am inceput sa ciocan in dreapta mea. Imi raspunde, dar intr-un alfabet primitiv, a – o bataie, b, doua, c, trei. Si pina ajungeai la literele de la sfirsitul alfabetului innebuneai. Da’, bine, alta treaba n-aveai. Acolo era Coposu si ii spun: „Gata! Te invat Morse!". Intr-o zi l-am invatat Morse. Pe urma el a batut in dreapta lui, unde era Ion Puiu. Apoi, in toata perioada pina a murit, cred ca am fost colaboratorul cel mai apropiat al lui.

Exclusiv online

Episoade din perioada guvernarii CDR Dupa Ciorbea, PNTCD a vrut sa se retraga de la guvernare

Ion Diaconescu: „Eram in sedinta, undeva la Cotroceni sau la Parlament, erau prezenti Emil Constantinescu si toti liderii coalitiei, intre care si Roman. Le-am spus ca avem la PNTCD sedinta de Delegatie Permanenta si acolo vom pune problema retragerii partidului de la guvernare si organizarea de alegeri anticipate. Le-am spus ca taranistii nu vor sa se retraga ci inlocuirea primului ministru si ca sansele cele mai mari le are Radu Vasile. La care si Emil Constantinescu si Petre Roman, toti liderii au fost de acord. Nu au votat pentru alegeri anticipate decit 7 persoane. Cind am preluat mostenirea asta de la Coposu...El avea o parere buna si era hotarit sa-i promoveze pe Ciumara si Radu Vasile, care la noi, la partid nu se bucurau deloc de sprijin. In tot cazul, Radu Vasile incepuse, inca din campania electorala din 1996 sa se considere candidat la postul de prim ministru. Toate cuvintarile le incepea cu „Eu, daca as fi prim ministru as face cutare si cutare". Cind a fost numit Ciorbea a fost suparat.

La sedinta cu Alianta Civica de dupa alegeri, in 1996, cind se discuta postul de prim ministru, eu le-am spus ca Radu Vasile se bucura de cea mai mare popularitate. Toti, Ana Blandiana...sa nu auda de el. Si ei l-au propus pe Victor Ciorbea. Imi amintesc, prin 1995, cind Coposu pleca des in Germania, la tratament, Ciorbea a venit la noi, la partid. Imi spune ca s-a despartit de sindicat si se gindeste sa intre in PNTCD. In timp ce el imi vorbea ardeleneste, asa, lung, eu m-am gindit ca e tinar, are priza in lumea muncitoreasca. Atunci cautam candidat pentru Primaria Bucurestiului. Si il opresc „Domnule, ce-ai zice dumneata sa candidezi primar la Bucuresti?". I-am spus ca sunt de acord sa intre in partid, sa astepte sa vina Coposu, sa vorbeasca si cu el, sa vedem si cu Alianta Civica. Coposu mi-a spus ca m-am gindit bine, Ana Blandiana a spus ca este bun pentru candidatura, e si ardelean. Dar nu puteam sa il promovam direct la candidatura ca se revolta tot partidul. El era inscris in Alianta Civica si a candidat in numele AC la primarie, si cu o luna inainte de alegeri, a fost sustinut si de PNTCD."

„Eram intr-o situatie groaznica. Ramasesem fara candidat la presedintie"

De ce s-a retras Emil Constantinescu?

Nu stiu. Acel episod a fost si pentru mine....m-a costat foarte mult. Retragerea lui intempestiva a fost una din cauzele esecului nostru. S-a retras ca nu avea sanse sa mai cistige alegerile.

Nu ati stiut inainte. ...

Eram la Camera si primesc un telefon de la el. Zice „domnule presedinte, va rog sa poftiti pe la mine la cabinet, la Cotroceni". Dar zic „ce s-a intimplat?". Spune cu o voce grava, „Vorbim atunci". Mai veneau si sefii de partide, afara de Roman care era la mare, tocmai luase trenul spre Bucuresti. Ma duc acolo, la biroul de sus. Lipseau si Roman si liberalii. Erau ungurii, Cunescu. Dupa o intirziere de jumatate de ora, apare Constantinescu, isi cere scuze ca a intirziat, ca a mai stat jos de vorba cu liberalii care nu au mai vrut sa urce sus. Si asta m-a suparat. „Domnilor, iata de ce v-am chemat: m-am decis sa nu mai candidez la alegerile de presedinte". Eu zic „asta e o propunere care o faceti, ca daca suntem de acord sau nu". „Nu, nu, am anuntat deja, uitati, acum dam drumul la televizor si la stiri va anunta lucrul acesta". „Vai de mine", zic, „domnule presedinte, cum e posibil asa ceva? Dumneavoastra nu sunteti candidatul personal, reprezentati o Conventie intreaga, care v-am dat girul". El a inceput sa explice. Principalul motiv era ca se retrageau din cursa liberalii, el fiind prieten cu Stoica. M-a dus de brat pina la masina. Eram intr-o situatie groaznica, ramasesem fara candidat la presedintie. Mi-a spus ca se consultase cu Isarescu, trei nopti discutase cu el sa il convinga sa candideze. Isarescu era atunci prim ministru, noi eram multumiti de el. Ma duc acasa si cind reusesc in sfirsit sa vorbesc la telefon cu Isarescu spunea ca nu este pregatit inca.

Radu Vasile, un prim ministru greu de demis

Ion Diaconescu: „A fost o intilnire la Vila Lac II, cu liderii coalitiei. Cei din partid il voiau succesor pe Ciumara. L-am luat pe Constantin Ionescu Galbeni, care il sustinea pe Ciumara, ca sa faca propunerea. Stiam ca nu se bucura de nici o simpatie. A fost refuzat. Se ridica Roman la un moment dat si spune ca ar dori o persoana neutra, si anume pe Theodor Stolojan sau pe Mugur Isarescu. Am zis ca pe dl. Stolojan, care a condus un guvern al PSD nu pot sa il accept. Cu domnul Isarescu am fost de acord. Toti au acceptat. Complicatia mare a fost ca Radu Vasile nu voia sa isi dea demisia. Sarcina mi-a revenit mie sa il conving pe Radu Vasile sa demisioneze. Ii dau telefon imediat si il rog sa vina pina la mine. Fiind simbata, mi-a spus ca nu poate sa vina chiar atunci. Duminica m-a aminat pentru luni dimineata, la guvern. Cind m-am dus acolo, la 9 dimineata, am stat, nu a aparut Radu Vasile. Am avut o zi grea atunci. Dupa amiaza, aveam sedinta la Parlament. Suna Radu Vasile si ii spun „pai, bine, mai, omule, ma lasi asa sa te astept ca un caraghios. In loc sa vii cu mine, la Vila Lac, sa te lupti cu aia pentru functie, m-ai lasat pe mine, singur. Si acum vii...Acum toti iti cer demisia". „Si in partid?", ma intreaba. I-am spus ca si in partid curentul e la fel. Mi-a promis ca vine si nu a mai venit. Dupa care a facut declaratii ca nu pleaca. Toti ministrii si-au dat demisia. Basescu nu a demisionat pentru ca ii convenea. Radu Vasile era comod, l-a gasit pe Basescu care se baga peste tot. El se ocupa de toate sedintele, de legaturile cu Bruxelles-ul. Apoi, am facut iar sedinta de birou si l-am dat afara din partid. La care mi-a trimis vorba, s-a interesat daca se poate reveni asupra deciziei, in cazul in care isi da demisia. Dupa ce m-am consultat cu Constantinescu, am fost de acord sa ii retragem sanctiunea pe linie de partid. In ziua in care se dadea votul in camera la investirea noului primului ministru, intr-o mica pauza vine Ionut Gherasim la mine si imi spune ca este Radu Vasile afara, ma ruga sa avem citeva vorbe. Zic: „Acum am treaba, ma vede lumea ca in loc sa conduc Camera, stau la sueta pe coridoare". Gherasim mi-a spus ca ma roaga toti din grupul de la Brasov. Am plecat cu ei, m-au dus pe-acolo prin spate si dintr-o firida ies Radu Vasile si inca vreo sapte, opt. Cum ma vede Radu Vasile, vine la mine si ma imbratiseaza. Zice „Va rog sa ma iertati, v-am creat atitea...imi pare rau, nu mi-o luati in nume de rau". Si zice „gata, eu nu mai fac politica, m-am retras, mi s-a scirbit". Ar fi vrut sa fie ambasador pe undeva, in Luxemburg sau Lisabona. I-am promis ca ma interesez sa vad ce pot face. In aceeasi seara, si Constantinescu si Roman, care devenise ministru de Externe, au fost de acord, numai sa se incheie scandalul. Plec zicindu-mi „bine ca s-a rezolvat!". A doua zi eram la birou la Camera si zic „hai sa-i dau un telefon, sa-i spun ca s-a rezolvat". Il sun: „Maestre, s-a rezolvat!". „Ce?", el de colo. „Chestia cu ambasada, ce-am discutat aseara!!", ii raspund. „Ei, da, a fost o discutie asa, eu nu sunt interesat, am alte treburi...", imi zice. „Pai, esti serios?!", i-am spus. Am trintit telefonul. Cind ma uit, ziarele in fata, declaratiile lui Radu Vasile: „Vor toti sa ma indeparteze. Diaconescu mi-a oferit ambasade. Eu am refuzat categoric". Imediat am cercetat. Ce se intimplase? Dupa ce s-a despartit de mine, s-a dus la firida, la grupul lui si cind le-a spus ca pleaca, ei i-au strigat cum sa plece si ei sa ramina de izbeliste?! Si s-a razgindit. Atunci am convocat sedinta de birou si l-am exclus din PNTCD pentru a doua oara. Eu sunt in relatii bune cu el si acum".

„Fara a ridica ochii ca sa vezi cerul"

Extrase din cartea „Temnita – Destinul generatiei noastre", a lui Ion Diaconescu, publicata la editura Nemira, 1998

Incercati sa traiti aproape doi ani in sir cu aceasta hrana. Incet, incet, organismul isi consuma toate rezervele, o foame teribila pune stapinire pe trupul tau, iar aceasta cerinta fiziologica antreneaza dupa sine o foame psihica, intreaga fiinta fiind coplesita de aceasta senzatie. Gindurile, simtamintele, visele, totul se invirte in jurul acestei teribile suferinte". "Figura luminoasa a lui Mircea Vulcanescu.(...) Se preocupa mult si de aspectele morale ale convietuirii noastre in temnita, compusese un cod de comportare al detinutilor vizind atit raporturile cu administratia, cit si raporturile dintre noi. Acest cod nu a fost pentru el un simplu exercitiu mental, caci Vulcanescu l-a trait cu toata fiinta lui, murind dupa citiva ani, la Jilava, intr-o camera umeda de pedeapsa, dupa ce si-a dat hainele de pe el, pentru salvarea altuia, pe care il considera intr-o situatie mai grea decit a lui". "Cum sa-ti speli asa zisa lenjerie? (...) Le-am spalat totusi din cind in cind, cu apa rece, in gamela in care mincam si le uscam tinindu-le ceasuri intregi in mina". "Intreaga noastra viata din celula era marcata de bezna din jur". "In puscarie nu exista posibilitatea sa-ti vezi chipul in oglinda, asa ca nu stiu cum aratam eu. (...) Dar cind, intr-o zi, m-a dus un gardian la grefa pentru niste date si cind cu aceasta ocazie, m-am intilnit pe drum cu Tricorache, coleg de lot cu mine, (...) ne-am speriat unul de altul, asa de mult ne schimbaseram in doi ani." "Cind eram scos la aer, tot de unul singur, eram escortat de acelasi gardian pina in curte, de multe ori trebuind sa parcurg coridorul cu ochelari negri, pentru a nu zari ceva nepermis prin hol. In curte te plimbai de unul singur sub stricta supraveghere. (...) trebuia sa mergi linistit, fara sa te apleci pentru a ridica ceva de pe jos, cu capul plecat, fara a ridica ochii ca sa vezi cerul". "Cit de schimbat era fata de Ion Mihalache pe care il stiam eu din libertate, imbracat intr-un splendid costum national, cu parul castaniu, cu figura luminoasa si plina de viata. (...) Acum pe sub fereastra celulei isi tirsiia picioarele un batrin incovoiat, imbracat in zeghe de ocnas, cu capul ingropat intre umeri, cu parul alb ca varul, cu fata supta de mizerie. Desigur trecusera zece ani de cind nu-l mai vazusem". "De altfel, daca ma gindesc bine, intreaga mea viata, si desigur a atitor altora din generatia mea, a fost formata din episoade disparate. Aproape tot ce-am agonisit intr-o perioada sub raportul legaturilor sufletesti s-a curmat brusc odata cu inceperea unui alt episod de viata. Nu am mai avut posibilitatea de a intinde punti spre trecut". "Altii se gindisera sa organizeze o intreaga grupare politica, iar aceasta desprinzindu-se din PNT cu aprobarea secreta a sefilor partidului, sa colaboreze cu PCR. (...)Am aflat ca, inarmat cu aceste idei, un mic grup s-a prezentat la Maniu pentru a obtine incuviintarea dorita. Dar Maniu nici nu a vrut sa auda de asa ceva!(...)In cursul anului 1945, Mihalache a fost contactat de Lucretiu Patrascanu, poate si de Dej si i-a facut o oferta identica cu cea facuta de Visinski (sa colaboreze cu noul regim –n.n.). Dar Mihalache a refuzat categoric." PNTCD este un partid cu o istorie bogata. Evolutia partidului in date si cifre, pe www.cotidianul.ro/select