Potrivit dictionarului, retractorul este o persoana care a pretins un lucru, dar ulterior si-a retras afirmatia. Cuvantul este folosit de obicei cu privire la persoane care realizeaza ca memoria le joaca feste.
Tot potrivit dictionarului, detractorul este cel care reduce valoarea, importanta sau calitatea unui lucru. Un fel de diversionist care minimalizeaza valoarea realizarilor.
Detractorii si retractorii se succed pe scena politica, cu valente economice. Pe detractori ii intalnim in special dupa alegeri. Sunt cei care dau vina pe greaua mostenire, privind in urma pana ii doare gatul si nu mai pot privi in fata, spre viitor. Treptat, detractorii se transforma in retractori. Dupa ce dau vina pe altii, incep sa faca promisiuni populiste. Cand realizeaza ca nu au acoperire, isi retracteaza afirmatiile.
Concret, in 2005, s-a blamat economia de pana in 2004, desi maximul ratei de crestere economica de pana acum a fost in anul 2004 - respectiv 8,4%.
Aceia au fost retractorii, care au blamat. Pentru ca impozitele erau prea mari, s-a promis cota unica. Prima faza? Injumatatirea ritmului de crestere economica, la 4,1 la suta in anul 2005, sub prognoze. Pusi la lucru, detractorii au dovedit ca doar inertia economica este cea care i-a ajutat, atunci cand au aruncat pe piata o cota unica insuficient gandita (nivelul ei), pe care s-au chinuit sa o oblojeasca prin alte majorari de taxe si impozite (insuficient gandite si ele).
Momentul in care detractorul s-a transformat in retractor este inceputul anulul 2007. Tin minte si acum ca primul-ministru al Guvernului Romaniei si ministrul de Finante ieseau la inceputul anului si spuneau ca, in 2006, nivelul taxelor in PIB a fost de 32%, iar ca anul acesta vom avea 35%. Banii, colectati de stat in calitate de preceptor, ar trebui sa fie folositi pentru dezvoltarea infrastructurii tarii (si ma refer aici nu numai la drumuri, dar si scoli, spitale, strategie energetica). Dupa care, vine raportul de la Eurostat. Care zice ca, in anul 2006, ponderea veniturilor bugetare in PIB a fost de doar 30%. Logic, in 2007, nu ai cum sa cresti incasarile din venituri cu 15% - echivalentul a 5 puncte procentuale, decat daca maresti taxele cu 15% sau baza de impozitare cu acelasi procent. A doua varianta o scot din calcul intrucat mi-e imposibil sa cred ca un singur an vor fi cu 15% mai multi contribuabili persoane fizice sau ca profitul firmelor se dubleaza astfel incat sa se atinga pragul. Marirea taxelor nu a fost anuntata, ba din contra (reducerea CAS-urilor) si oricum ar fi insuportabila. Prin urmare, ponderea de 35% este doar o minciuna.
Care a mai fost urmata de o alta: reducerea CAS-urilor cu 6 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2008. Alta minciuna, intrucat cele 6 puncte inseamna un minus de 1,2 miliarde euro la buget, sau echivalentul a 1,3 la suta din PIB, de unde ar rezulta ca de fapt ponderea taxelor in produsul intern brut ar scadea.
Suficiente motive pentru a deveni detractori? Eu zic ca da. Si iata continuarea: "Am primit multe semnale de la investitori si salariati de beneficiile cotei unice. Am un singur regret: reducerile importante le-am facut deodata, si nu distribuite pe fiecare an, iar astazi totusi constatam ca bugetul trebuie sa se bazeze pe venituri, pentru ca avem nevoie de investitii in infrastructura, agricultura, sanatate, educatie, mediu" - a declarat Calin Popescu Tariceanu saptamana trecuta.
ASTAZI? Astazi constata premierul Romaniei ca ai nevoie de bani pentru investitii? A face aceste declaratii la mai bine de 2 ani de guvernare, mie mi se pare un lucru foarte grav, ceea ce imi confirma faptul ca in ultimii 2 ani s-au facut doar promisiuni fara acoperire. De altfel, rezultatul s-a vazut in strategia de autostrazi.
In martie, premierul promitea reducerea CAS-urilor cu 6 puncte procentuale. A zis apoi: cu pana la 6 puncte procentuale. Oficialii au clamat apoi cu: 4 pana la 6 puncte procentuale. Ce auzim acum? "Din decembrie 2007 pana in decembrie 2008 vom avea o reducere cu 6 puncte procentuale a CAS-urilor". Cum inteleg eu acest lucru? Reducerea va fi cu 3 puncte procentuale de la 1 ianuarie 2008, si cu inca 3 puncte procentuale de la 1 iulie 2008. Sunt 2 modalitati de a privi acest mecanism, care duce la aceeasi concluzie: retractori. Prima modalitate: de fapt reducerea va fi la 1 ianuarie doar de jumatate. A doua, la jumatatea anului (campanie electorala pentru alegerile din 2008), se mai face o reducere de 3 puncte. Fix ca suta de lei la pensie pe care o promitea Ceausescu de la balconul Comitetului Central. Unde e Ceausescu acum? In istorie.
Care sunt totusi certitudinile? Economia incetineste (desi ritmul de crestere, de 6 procente in primul trimestru, este unul bun). Inflatia scade, alimentata de intarirea leului (desi, pentru prima oara dupa 8 ani in care cresterea economica a fost insotita de dezinflatie, riscam sa inversam trendul, iar, in anul 2008, inflatia sa fie mai mare decat cea din 2007). Deficitul de cont curent este mare si in crestere, ceea ce arata lipsa potentei investitionale a romanilor peste granita. Bugetul se rectifica, in sensul reducerii cheltuielilor (anularii unei parti din micile investitii prognozate), ceea ce imi arata ca promisiunea cresterii veniturilor in PIB va fi din nou retractata (daca cresc veniturile, atunci de ce mai reduci cheltuielile?). Rand pe rand, promisiunile vor fi retractate, confirmand faptul ca memoria le joaca feste decidentilor. Se va incheia un ciclu electoral. Retractorii vor fi trimisi sa isi odihneasca mintea, ca sa nu mai uite. Si vor aparea detractorii. Atentie mare la detractori. Pentru ca ei nu avertizeaza asupra riscurilor din timp, ci apar atunci cand au nevoie de suport, il primesc, dupa care devin, la randul lor, retractori.