Recentele acorduri intre Gazprom si OMV, prin care gigantul rus obtine participatii masive la compania austriaca ce se ocupa de gestiunea distributiilor si stocarilor de gaze pentru Europa, pun in lumina - neiertator, dar deloc neasteptat - intreaga aiurela ce a caracterizat, de fapt, politica Romaniei in domeniul energetic in ultimul deceniu. O improvizatie costisitoare, pentru a nu spune mai degraba ca a fost vorba despre tinte gresite si miscari potrivnice interesului romanesc.

Intr-o incercare neproductiva de a nu ne "lega" de Rusia, s-a umblat dupa cai verzi pe pereti precum proiectele Nabucco sau Constanta-Triest, aflate in vorbarie de vreo 10-15 ani, dar care s-ar parea ca nu vor fi realizate niciodata, pentru ca au impotrivirea neta a Rusiei si nesustinerea financiara a marilor companii petroliere americane. Pe aceeasi linie, distributiile de gaze au fost date exclusiv unor companii occidentale, in loc de a se oferi macar una din acestea Gazprom-ului, caci gazul care circula in zona este tot de la Gazprom. Rezultatul este pe potriva. Romania este in afara oricarui traseu al petrolului si gazului din Caspica. Si, mai rau, are interdictie de a importa gaz de la Gazprom. Agreate in Romania pentru acest import sunt companii rusesti sau ruso-germane, care incaseaza pentru intermedierea unor hartii comisoane colosale. Astfel ca Romania plateste cel mai scump din Europa gazele ce vin din Rusia, cu toate ca este mai aproape de sursa pe traseu decat toate tarile occidentale.

Romania nu s-a uitat la ce se intampla in jur si in Europa. N-a luat aminte la politica Germaniei de cooperare stransa cu Rusia in domeniul energetic si parca n-a vazut ca atat Austria, cat si Ungaria au urmat Germania indeaproape. Rezultatul: proiectul unor depozite de gaze in Romania este in aer, in timp ce prind viata depozitele de acest gen in Ungaria si Austria.

Lovitura finala si definitiva si-a dat-o Romania singura in jocul cartii sale energetice, concesionandu-si catre OMV putinele resurse de petrol si gaze pe care i le lasase Dumnezeu. Si, atentie, sa nu privim prin prisma OMV-ului de acum, care poate ajunge o divizie Gazprom! De fapt, nu este vorba aici despre OMV in sine. Putinele resurse de petrol si gaze lasate de Dumnezeu romanilor nu trebuiau date in concesiune nimanui. Acestea trebuiau sa ramana in exploatarea statului roman. Nu erau suficiente, dar ofereau un spatiu de manevra pentru statul roman, intr-o perioada extrem de complicata din punct de vedere energetic. Constituiau aceste resurse un factor de securitate nationala! Ar fi de intrebat pe cei care au luat pe bombeu securitatea nationala a Romaniei ce tara de pe continentul european - in perioada actuala, cand fiecare nu stie ce sa mai inventeze ca sa depinda mai putin de importurile de gaze - si-ar fi vandut altora resursele proprii?!

Oricum, pe un plan mai general, responsabilii de la Bucuresti n-au vazut ori s-au facut ca nu vad ca amploarea si agresivitatea expansiunii companiilor austriece in Centrul si Estul Europei, inclusiv in Romania, mai poat avea si alte explicatii decat cele la vedere, si anume ca firme austriece sunt sau se ofera sa fie folosite ca vectori ai fabuloaselor resurse financiare de care au ajuns sa dispuna firmele rusesti. Se deruleaza, de fapt, sub ochii nostri o interesanta si reciproc avantajoasa logodna in care firme rusesti pun la dispozitie fonduri si firme austriece credibilitatea sau, si mai si, paravanul impotriva resentimentelor de tip antirusesc, atat de prezente in zona. Ramane o tulburatoare intrebare de ce n-am facut tot ce am facut direct in relatie cu Rusia, daca indirect tot la mana ei am ajuns?!

Acum insa, autoritatile de la Bucuresti pot dormi linistite. Oricum nu mai este nimic de facut. Ceea ce era de facut a fost de mult. Nu s-a luat aminte cand trebuia la ce trebuia, ba s-a actionat chiar invers decat ar fi fost poate necesar!