Asa suna una dintre axiomele lui Murphy, filosof al ratarii programate si inevitabile. Daca o aplicam la scena politica actuala, perdantul de serviciu este PNL. Nu stiu daca s-a felicitat vreun liberal ca nu s-au alaturat deschis PSD-ului in campania anti-Basescu, dar in mod cert liberalii vor plati oalele sparte. Singura necunoscuta este doar termenul la care va veni scadenta.
Pesedistii si-au pus cel putin intrebarea ce ar trebui sa faca dupa chelfaneala primita de la electorat pe 19 mai, in schimb liberalii dau impresia ca au aflat de esec doar cand s-au trezit cu Basescu din nou la Parlament. Iar faza cea mai haioasa este ca democratii au pus la cale o lovitura de maestru: dau sah la PSD ca sa-l faca mat pe Tariceanu. In fond, despre asta este vorba in motiunea de cenzura pe care au croit-o la repezeala impreuna cu liberal-democratii. Logica este foarte simpla - forteaza PSD sa ia o atitudine clara fata de Guvernul PNL-UDMR. Daca PSD voteaza pentru motiune, Guvernul este demis. Daca nu o face, echipa lui Tariceanu va trebui sa se prezinte la urmatoarele alegeri cu tinicheaua colaborarii infamante, pentru un partid de dreapta, cu un partid social-democrat.
Cum bazinul electoral al PNL a fost dintotdeauna unul foarte restrans si format din cei care se cam inverzesc la fata cand aud sintagma "social-democratie", riscul este ca PLD sa creasca pe spinarea PNL. Mai ales ca este de asteptat ca in preajma viitoarelor alegeri locale, atunci cand riscul pierderii mandatului devine nesemnificativ, o parte considerabila dintre consilierii judeteni si locali ai PNL sa paraseasca barca intrata la apa pentru un viitor mai promitator oferit fie de PLD, fie de PD.
Astfel ca Tariceanu, chiar daca va supravietui motiunii de cenzura, va iesi sifonat bine. Dar se agata in continuare de discursul foarte plat si neinteresant despre "responsabilitatile care-i revin ca prim-ministru". Intr-un timp il abandonase pentru a apleca mai mult urechea la sfaturile celebrilor Silberstein si Finkelstein, care probabil acum isi storc creierii sa gaseasca ceva care sa opreasca dezastrul. Ma rog, ei mai au si optiunea sa se gandeasca si in "beneficiul" altora dispusi sa-i asculte, dar Tariceanu nu-si permite luxul asta. Interesant ca Tariceanu a renuntat la platitudinile pe care le debiteaza, de obicei, exact cand era mai indicat sa le foloseasca, cand a tarat partidul in coalitia antiprezidentiala, orbit de perspectiva de a-l scoate din carti pe cel mai aprig dusman al sau. Eventuala opozitie sau chiar abtinere de la votul din Parlament chiar ar fi dat ceva substanta spuselor sale despre necesitatea functionarii normale a institutiilor si a normalizarii relatiilor dintre institutii.
Implicarea, desi cu jumatate de gura, in campania impotriva lui Basescu le-a adus o responsabilitate la fel de mare ca si PSD-ului. Si nici acum liberalii nu dau semne, cel putin in mod public, ca isi dau seama in ce bucluc au intrat. Cand Basescu a plecat dupa ce si-a revarsat ranchiuna asupra Parlamentului, un liberal inzestrat cu duh de la Domnul l-a salutat cu un sturlubatic: "Pa, pasarica". Ce nu-si da seama spiritualul parlamentar este ca Basescu s-ar putea transforma in ditamai vulturul necrofag ce va ciuguli ochii cadavrelor politice. Liberalii au dreptate sa invoce exemplul PNTCD ca partid ingropat de Basescu. Numai ca si PNL, ca si taranistii, si-au programat decesul, s-au ocupat de pregatirile de inmormantare si s-au pus singuri in groapa. Cum sa reziste Basescu la tentatia de a turna pamant peste sicriu?