"Gratia este limbajul sufletului"

De ziua ei, coregrafa Roxana Colceag marturiseste ca o sa munceasca ca in oricare alta zi din an, o sa se bucure de telefoanele prietenilor, colegilor si studentilor, o sa primeasca multe flori si, nu in ultimul rand, o sa petreaca. Ii uram: "La muti ani!".   "Mi se pune adesea intrebarea: «Cum simte o balerina trecerea anilor?». Trecerea anilor o resimte orice om, cu atat mai mult un artist, care a avut ca principal mijloc de expresie corpul. Dar chiar daca miscarea este mai lenta si mai obosita, gratia ramane. Gratia nu imbatraneste, gratia este limbajul sufletului, si atata timp cat sufletul este tanar, gratia tine pasul cu el. Procesul ireversibil al imbatranirii devine un handicap, dar depinde numai de vointa si de disponibilitatea fizica a unui dansator sa suplineasca lipsa vitalitatii gestului, cu expresia artistica generata de alte forme ale expresiei corporale. Exista cazuri celebre de dansatori care si-au continuat cariera mult dupa pragul natural al varstei. In ceea ce ma priveste, am optat sa-mi continuu cariera in pedagogie si coregrafie. Ma regasesc cu aceeasi pasiune in aceste doua directii complementare ale artei dansului si teatrului. Sunt profesoara la UNATC si predau expresie corporala si initierea in coregrafie viitorilor actori, papusari si regizori.     Experienta de coregraf mi-a adus o implinire a perspectivei pe care o aveam despre dans, din unghiul dansatorului. Atunci cand esti pe scena, trebuie sa dai dovada de o mobilizare totala, sa-ti concentrezi efortul si gandurile pentru un singur scop: acela de a fi cel mai bun in spectacol, si astfel sa convingi si sa emotionezi publicul. Cand cobori in sala ca si coregraf, universul tau se largeste; suportul muncii tale trebuie sa vina dintr-o multipla pregatire, nu numai gestuala, dar si conceptuala si, in ultima instanta, culturala. Trebuie sa inlocuiesti perspectiva egocentrica cu cea altruista. Trebuie sa nu te mai ingrijesti de tine, ci de ceilalti. Acest tip de experienta este, cred, singura care poate suplini si prelungi experienta inefabila a aplauzelor care ti se dedica dupa interpretarea unui rol. Creativitatea partiala de care trebuie sa dai dovada cand lucrezi un rol ca si dansator este inlocuita de o forma de creativitate complexa, care trebuie sa tina cont de toate compartimentele pe care le presupune realizarea unui spectacol.   Consider ca cea mai mare realizare este fetita mea, Ioana, un copil exceptional din toate punctele de vedere. De altfel, putinul timp liber al meu si al sotului meu este dedicat fetitei noastre. Ne preocupa educatia ei, ne gandim cum sa ramanem cei mai buni prieteni ai ei si muncim pentru ea. Speram ca ea sa traiasca mai bine decat noi si sa fie cel putin la fel de fericita ca si noi in viata."