Wolfowitz a fost silit sa-si dea demisia la 17 mai 2007, numai dupa doi ani de exercitare a functiei, fiind acuzat de... nepotism. El s-a straduit sa-i ridice substantial salariul prietenei sale intime, care detine si ea o inalta functie in Banca Mondiala. Scandalul nu a putut fi aplanat si, dupa cateva saptamani de la declansarea lui, Wolfowitz a trebuit sa plece. Pentru inalta functie economica au candidat mari si importante personalitati, dar cel care a decis a fost presedintele american. Acesta l-a ales pe Robert Zoellick (53 de ani), fost ministru al Comertului si fost adjunct al sefei diplomatiei americane Condoleezza Rice. Zoellick este cunoscut ca un abil negociator in domeniul finantei si comertului, a inlesnit dezvoltarea comertului dintre tarile occidentale cu China si lumea araba. Propunerea lui Bush cantareste greu, dar ea trebuie validata si de reprezentantii celorlalti administratori ai Bancii Mondiale. Un joc pur formal, conform traditiei omul propus de Statele Unite devine aproape automat presedinte al Bancii Mondiale. In schimb, Statele Unite lasa tarilor europene dreptul de a numi pe seful Fondului Monetar International (FMI). Banca Mondiala reprezinta un instrument economic foarte influent; 20 miliarde de dolari imprumuta anual Banca Mondiala tarilor dezvoltate si in curs de dezvoltare in diverse proiecte de infrastructura, sosele, ape, telecomunicatii, educatie etc. Imprumuturi care permit Bancii Mondiale sa influenteze dezvoltarea economica si politica a statelor debitoare, si ofera presedintelui ei un rol important in lume. Zoellick are dreptul sa foloseasca miliardele Bancii Mondiale in razboiul impotriva saraciei si sa favorizeze unele proiecte socotite prioritare. (Tesu SOLOMOVICI)