Puterea secreta

Potrivit informatiilor aparute in mass-media, ati avut un rol important in elaborarea pachetului de legi privind siguranta nationala. Va rog sa faceti o analiza a pachetului initial, prezentat in sedinta CSAT din 13 februarie 2006, si varianta actuala, adoptata tacit in Camera Deputatilor.
Implicarea mea, ca "nomine odiosa", in disputele publice privind "legile securitatii" a fost si ramane o diversiune politica. Una dintre numeroasele alte fatete ale incercarilor din ultimii ani prin care se dorea prinderea serviciilor de informatii in menghina jocurilor politice.
Nu a fost si nu va exista forta politica care ajunsa la guvernare sa nu fie tentata sa foloseasca si resorturile secrete ale Puterii, respectiv serviciile de informatii pentru securitate nationala, in scopul prelungirii perioadei de opozitie a adversarilor. Din acest motiv a izbucnit galceava si scandalul "legilor securitatii", care nu intamplator a tinut paginile ziarelor si se afla si printre cauzele actualei stari politice interne. Este in joc, in continuare, o miza importanta si foarte tentanta. O clasa politica nationala se formeaza si se maturizeaza greu, fiind un proces de lunga durata in timp. Deosebirile dintre cele doua pachete legislative tin de conceptia si solutiile de legiferare, de ambivalenta punctelor de vedere ale partidelor in legatura cu serviciile de informatii. Pe de o parte, le recunosc utilitatea si le doresc aproape, iar, pe de alta parte, le este jena sa-si asume responsabilitatea politica in legatura cu activitatea lor.
Duplicitatea politicienilor
Cum apreciati reactia politicienilor fata de serviciile de informatii?
Vai de tara in care presedintele Camerei Deputatilor si primul minstru fac declaratii publice in care isi prezinta propriile servicii de informatii pentru securitatea nationala ca pe niste forte ostile! Ca prim ministru, le finantezi si le dotezi, iar ca lider politic, te manifesti ca adversar al lor. Acest soi de duplicitarism este propriu si politicienilor de pe alte meleaguri, fiind elegant denumit "conduita ambivalenta".
Daca te apuci sa croiesti o lege a securitatii nationale, cantonandu-te conceptual in prejudecatile anilor '50 din secolul trecut, vei avea o lege fara legatura cu prezentul si care iti va anula si sansele de a putea prospecta orizonturile de securitate ale viitorului.
Colectivul interdepartamental coordonat de sefii departamentelor de specialitate ai Administratiei Prezidentiale a identificat realitatile juridice existente si principalele necesitati de reglementare ale domeniului securitatii nationale si ale activitatii serviciilor de informatii. In acelasi timp, a avansat si unele solutii posibile de legiferare. Acolo, experti din 12 ministere, servicii si structuri departamentale au lucrat pe baza unor studii de drept comparat, fiind valorificata experienta in materie de legiferare din Belgia, Canada, Franta, Germania, Grecia, Israel, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Spania, SUA, Turcia si, bineinteles, au fost avute in vedere legile adoptate dupa 1990 de Bulgaria, Cehia, Croatia, Federatia Rusa, Republica Moldova, Polonia, Slovacia, Ucraina, Ungaria si Serbia.
De asemenea, au fost avute in vedere transformarile fundamentale ale conceptului de securitate nationala in raport cu realitatile globalizarii si noile provocari de securitate ale mediului international.
Razboi de gherila pe tema legilor securitatii nationale
Asupra acelui colectiv s-au dus si cateva razboaie de gherila, mai mult sau mai putin suburbane. Unele solutii de legiferare au fost impuse "cu cizma", dar la care, pe baza de ordin, s-a subscris, sperandu-se ca vor fi reconsiderate ulterior, pe drumul lung si anevois al procedurilor. Care, din nefericire, nu au fost, insa, parcurse asa cum prevede Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative. In fine, a fost un adevarat calvar. Pret de mai multe luni, s-a dat o batalie pentru niste principii, care s-au naruit "la ordin", fiindca acolo se gandea si se facea aplicatia stiintei juridice numai daca si cum se ordona de catre ganditorii sefi. Si erau patru sau cinci.
Lucrurile criticate, puteau fi usor corectate. Nu era cazul sa se faca scandal. Existau solutii. Legile puteau fi acum in vigoare. Nici o formatiune politica nu este indreptatita sa-si puna matricea ideologica pe legile domeniului securitatii nationale. Intelept era sa se fi constituit o comisie de initiativa legislativa a tuturor partidelor parlamentare. Dar partidele au realizat un consens asupra problematicii securitatii nationale? Ce prevad doctrinele si programele partidelor in acest sens? Nu au asa ceva! Atunci pe ce baza vin sa dea legi?! Pe baza condeielor negrisorilor angajati ca zilieri sau cu ora ?
Vicii si aberatii
Sunt, totusi, aceste proiecte de legi perfecte?
Proiectele au, insa, alte vicii. Ascunse si mult mai grave, unele chiar din titlurile care deformeaza continutul, obligand la aberatii. Ele au fost scoase in evidenta, dar a functionat "silenzio stampa". Exagerarea lipsurilor legilor, unele special induse, ca balon de incercare, abordarea lor pasionala si, din pacate, exclusiv din perspectiva reglementarii negative, ceea ce nu este de dorit sa devina specific normei juridice de drept administrativ, a facut parte din tactica politica.
Acele proiecte nu au fost inovatiile cuiva anume si nici nu s-au preluat din trecut, fiindca inainte de 1990, nu numai in Romania, dar si in cele mai multe dintre statele occidentale, nu au existat legi in materie.
Problema legiferarii domeniului securitatii si a activitatii serviciilor de informatii s-a pus indeosebi dupa 1989, fiindca democratiile occidentale europene nu ne puteau servi drept modele si nu puteau avea nici autoritatea de a ne pretinde ce si cum sa facem in materie de servicii secrete daca nu aveau propriile argumente legislative.
Punctul de vedere al colectivului interdepartamental a sustinut proiectia unui cadru normativ adecvat realitatilor mediului intern si international de securitate, in care autoritatile informative nu se confrunta cu propriile popoare si nici nu sunt instrumente ale guvernarii impotriva intereselor cetatenilor. Competentele si atributiile serviciilor, acele "drepturi si puteri sporite" au fost prevazute strict in raport cu nevoia de a se asigura o capacitate operationala compatibila cu cea a serviciilor si entitatilor actori in mediul international de securitate.
Propunerile legislative ulterioare, care au avut ca punct de plecare produsele, deja alterate, ale colectivului interdepartamental au fost rastalmacite intr-o cu totul alta conceptie, o conceptie reziduala si in acelasi timp contradictorie, care, pe de o parte, trateaza serviciile nu ca pe institutii ale statului de drept in slujba natiunii, ci ca pe niste instrumente periculoase care trebuie oprite sa nu actioneze impotriva drepturilor si libertatilor persoanelor, iar, pe de alta parte, paradoxal, le sunt stipulate atributii si le este proiectat un orizont de activitate care ne duce cu gandul la societatea tiraniei viitorului imaginata de George Orwell.
O monstruozitate juridica
S-a comis si o monstruozitate juridica, acea insailare fara noima botezata, probabil dupa niste vise de cosmar, "Legea securitatii nationale a Romaniei". Nu este aici spatiul necesar demantelarii conspiratiei anticonstitutionale care nici macar nu este ascunsa printre randurile textelor de lege, ci este, probabil, din ignoranta, cu obraznicie afisata. Acest pamflet legislativ orwellian a fost elaborat prin extractia cu forcepsul si denaturarea literei si spiritului unor sectiuni din proiectul "Legii activitati de informatii, contrainformatii si securitate", initial conceputa ca "Lege a activitatii de informatii pentru securitatea nationala". La Guvern s-a redenumit "Legea activitatii de informatii, contrainformatii si protectie", titlu pentru care orice Parlament alcatuit din oameni care au proprietatea termenilor ar arunca proiectul la cos.
Personal, am fost mandatat sa sustin necesitatea reglementarii activitatii de informatii pentru securitatea nationala, in care sens am pus la dispozitie baza documentara necesara, riguros sistematizata pe probleme si solutii posibile.
Cele doua proiecte de legi au rezultat din draftul respectiv, asupra caruia 11 din 12 institutii reprezentate convenise, initial, sa fie propus ca anteproiect al "Legii privind activitatea de informatii pentru securitatea nationala".
Legile propuse de expertii Guvernului sunt compilatii si nefericite combinatii de texte din proiectele initiale, amestecate cu tot felul de consideratii improprii normei juridice. Daca se va intampla sa fie adoptate, datorita confuziilor conceptuale pe care le contin si a lipsei de previzibilitate, vor fi larg deschise caile erorilor practice, ca urmare a locului lasat arbitrariului, abuzului si ilegalitatilor.
Este regretabil ca asa numitul pachet legislativ a fost adoptat tacit de catre Camera Deputatilor, fara ca cineva sa se aplece asupra textelor si sa constate ca acolo, pe langa norme juridice sunt si discursuri politice si consideratii personale asezonate cu sfertodoctismul oportunistilor de serviciu, care la fiecare inceput de mandat guvernamental se bulucesc si se calca in picioare la portile Puterii pentru a-si ostoi refularile.
Ce rol ati avut in preluarea fostei arhive a DSS de catre SRI ?
Nici un rol. Ministerul Apararii Nationale a aplicat propriile "peceti" pe arhivele Departamentului Securitatii Statului. Era imposibil de inventariat. Seiful sefului DSS a fost deschis de o comisie de ofiteri din Marele Stat Major al Armatei, care au preluat fila cu fila, fiind incheiat si un proces verbal. Continutul procesului verbal, cu unele omisiuni, a fost publicat, daca nu ma insel, chiar in primul numar al ziarului "Ultimul cuvant", aparut sub directia domnului Sorin Rosca Stanescu.
Ulterior, dupa infiintarea SRI, ceea ce mai ramasese din patrimoniul DSS, inclusiv cel arhivistic, s-a partajat intre institutiile succesoare, care au fost mai multe. Sapte.
Nu am cunostinta sa se fi procedat la "predari-primiri". Dubla sigilare a arhivelor nu era relevanta sub aspectul securitatii datelor, din moment ce exista replica lor electronica, iar Centrul de Calcul a fost, neindoielnic, temeinic controlat specific.
(Va urma)

---

Despre autor: