Sint citeva motive pentru care nu privesc cu ochi buni discursurile politice ale lui Traian Basescu in care, linga preoti, il invoca tot mai des pe Dumnezeu.

Inainte de orice: credinta religioasa e o atitudine perfect normala. Suspect e atunci cind, brusc, nu numai ca il descoperi pe Dumnezeu (ceea ce, in fond, e de bine), dar faci si parada cu el. La fel de suspect mi se pare ca e si atunci cind Dumnezeu e amestecat, intempestiv, in afaceri politice. Poate ca nu e rau, dar acum inca nu e timpul; multe „afaceri" politice romanesti in care a fost implicat Dumnezeu nu s-au sfirsit prea bine.

Indiferent daca Ion Cristoiu sau Valentin Stan au indeplinit prompt sarcina de serviciu de a ridica din sprincene la cucernicia de data recenta pe care o afiseaza Traian Basescu, eu cred ca e prematur sa laudam buna-credinta a sefului statului im materie de credinta. In acest caz, trebuie sa sarim peste ideea ca e suficient sa afirmi ca esti credincios; ca presedinte al Romaniei, Traian Basescu mai are inca multe de dovedit si de facut in aceasta directie.

Prin urmare, pina cind va veni - daca va veni - vremea in care se vor ofili indoielile in legatura cu motivatiile reale pentru care Traian Basescu vorbeste in fata poporului din biserici, e rational sa raminem la explicatii de baza, care nu prea dau gres. De pilda, Cristian Preda, consilier al presedintelui Romaniei, ii poate explica simplu in ce consta populismul; domnul Preda a mai facut-o intr-un mic si dens eseu publicat in urma cu aproape zece ani intr-o revista de politologie. Apoi, pina cind sa aplaudam dublajul strins pe care Traian Basescu il face ierarhilor ortodocsi ardeleni, e util sa ne gindim ca ceea ce face acum in biserici si cu Dumnezeu seful statului e parte a strategiei de a-si crea o majoritate; nu direct si nu pentru viitorul imediat. Sa ne amintim si ca Traian Basescu, cel care a vorbit de la Sibiu de Rusalii din catedrala, e acelasi cu Traian Basescu, cel care a spus ca e bine sa acordam o atentie mai mica dosarelor de colaborare ale preotilor cu Securitatea. In fine, mai e un motiv pentru care o asemenea atitudine trebuie suspectata ca e „jucata" politic: in ziua despre care, in aceeasi catedrala, seful statului a spus ca „a demonstrat tot ce era de demonstrat, cu ajutorul poporului si al lui Dumnezeu", dar si ca, „in 19 mai, poporul roman a exprimat vointa lui Dumnezeu", Traian Basescu folosea un limbaj cu totul neortodox fata de o ziarista in cursul unei „procesiuni" la Selgros.

Cristian Patrasconiu este senior editor.