Cred ca nu foarte multi, raportat la numarul de locuitori. Intre celebritatile sale de talie universala una singura e notorie in acest sens: Ceaikovski. De la Gogol la Soljenitan nu stiu sa fi existat intre scriitorii rusi vreunul cu inclinatiile lui Proust, Gide ori Cocteau. Cat despre poetii sai - asa cum le sta bine poetilor -, de la Puskin la Evtusenko, via Esenin - Maiakovski, toti au iubit femeia, ba unii dintre ei au fost chiar afemeiati. Eventual si betivi. Dar aplecari dosnice n-au existat la nivelul elitei ruse, si cu atat mai putin al poporului. Asa incat o parada a homosexualilor la Moscova, cum a fost aceea de duminica, suna ca un recital Monteverdi la Pocreaca sau ca o plimbare in Maserati prin Bolintinul din Vale.
Vreme de patruzeci de ani, Uniunea Sovietica, adica Rusia sub o identitate cosmetizata, a varat cu de-a sila catorva state europene satelizate propriul sistem politic, economic, social si chiar cultural. A produs in felul acesta tragedii, disperare si lacrimi, efecte de care n-au fost, de altfel, scutiti proprii sai locuitori. Dupa aproape o jumatate de secol, calvarul s-a sfarsit, desi ranile produse de sistemul sovietic nu s-au cicatrizat integral. Uniunea Sovietica sustine ca a recurs la impunerea propriului model tarilor satelizate din motive de securitate. Occidentul euro-atlantic pare astazi ca recurge la aceeasi strategie, promovand democratia. Tarile europene cu care Apusul are afinitati si-au apropriat nesilite de nimeni esafodajul democratic. Cu Rusia, lucrurile nu sunt insa la fel de simple.
Alexandru Paleologu, care spre deosebire de multi intelectuali romani nu vedea Rusia ca pe un conglomerat mujico-asiatic, sustinea ca este o tara europeana. Dupa valorile spirituale pe care le-a dat, nu incape discutie.
Eu mi-as ingadui, cu toata modestia, sa vad putin altfel lucrurile: Rusia nu se poate percepe pe sine decat in termeni de Imparatie. Dar nu asa ca Imperiul Britanic, cu monarhie constitutionala si regina in caleasca, ci Imparatie clasica, teapana, despotica. Asa s-a vrut Rusia nu numai pe vremea Romanovilor, ci si rebotezata in "Uniunea Sovietica", cu Stalin, Hrusciov sau Brejnev la Kremlin, sau acum, in urma, cu Vladimir Putin. Clatinata in anii '20-'30 ai secolului trecut, Rusia si-a revenit in timpul si dupa al doilea razboi mondial, iar revirimentul acesta s-a produs cu sprijinul neprecupetit al Occidentului euro-atlantic, respectiv cu aportul intelectualilor apuseni de stanga.
Acum, intelectualii apuseni nu se mai ocupa de "mase", intrucat nu mai au carlig la ele. Si-au reconvertit marxismul lor funciar: privesc realitatea prin lentila "corectitudinii politice" si-a apararii minoritatilor. Rusia, insa, nu are chemare pentru postmodernism, iar mentalitatea imparateasca nu suporta lectiile, "monitorizarile" externe si protectorii din afara. Ea, Imparatia, e obisnuita sa joace rolul de protector. Cat priveste Rusia si raporturile ei cu democratia, as zice ca nu poti invata cal batran sa umble-n buiestru.
Indiferent de cati homosexuali are Rusia, s-a incercat marea cu degetul prin parada de duminica. Efortul era insa zadarnic, iar rezultatul a fost pe masura. Rusia si-a revenit dupa declinul si dezorientarea din anii '90, cand s-a prabusit imperiul sovietic. Redresarea ei nu se reflecta insa in indicatori economici sau sociali, ci in regasirea mentalitatii imparatesti pe care nici un republican sau un democrat nu o poate intelege.