Anul 2007 este unul dintre cei mai secetosi ani din istoria Romaniei. Desi acest lucru se cunostea inca de la inceputul anului, Guvernul nu a luat nicio masura pana cand seceta a parjolit culturile agricole. La fel ca si iarna care ia pe nepregatite in fiecare an autoritatile, mai nou si vara ii ia prin surprindere pe cei care cu cinste ne conduc. Degeaba acum, in varf de arsita, a majorat Maria Sa Guvernul sprijinul acordat producatorilor agricoli pentru irigatii de la 390 lei la hectar la 700 de lei la hectar. Degeaba s-a prelungit pana la finele lunii iunie perioada pana la care producatorii agricoli pot incheia contracte pentru udari. In van premierul se ratoieste, in fata camerelor de luat vederi, la ministrul Agriculturii si la directorii Directiilor agricole din tara care ar trebui, in opinia primului-ministru, sa bata pas de defilare pe la portile taranilor pentru a-i convinge, chipurile, sa incheie contracte pentru irigatii. Oamenii stiu una si buna: nu merita. Banii de la stat sunt mult prea putini, si pe deasupra vin si mult prea tarziu, majoritatea culturilor fiind deja compromise. Chiar daca guvernantii zic ca subventia de la Guvern acopera 70 la suta din pretul udarii, calculele arata ca lucrurile nu stau chiar asa. Pentru ca, pentru a fi eficienta, irigarea trebuie facuta pe un hectar de vreo trei-patru ori, nu doar o singura data, ceea ce inseamna ca un cost total la irigarea pe un hectar ajunge, spun producatorii, la vreo 20 de milioane de lei. Daca scadem cei 7 milioane de lei de la stat, tot raman 13 milioane. Ce sa cultivi pentru a avea profit? - se intreaba in barba taranii.
In schimb, premierul iese la ora de maxima audienta pe televizoare si anunta ca, din prea marea grija pe care o poarta taranilor, sute de milioane de lei iau calea subventiilor pentru irigatii. De fapt, banii se duc pe apa sambetei, iar guvernantii stiu acest lucru prea bine acum, pentru ca a batut demult al 12-lea ceas in care se mai putea face ceva pentru culturile de pe campuri.
Graul, orzul, porumbul si floarea-soarelui sunt cele mai afectate de seceta, iar judetele care sufera cel mai mult sunt cele din sudul si sud-estul tarii, printre care Constanta, Ilfov, Dolj, Olt, Giurgiu. In Prahova, din cele aproximativ 40.000 de hectare cultivate cu cereale, 30.000 de hectare de grau, orz si rapita sunt compromise total, si nici celelalte nu se simt prea bine. Pe hartie, suprafata de teren agricol care poate fi irigata de Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare (ANIF) este de 700.000 hectare. Dar cele 350 de organizatii de agricultori nu au contractat decat o suprafata de 357.000 hectare si au solicitat irigarea doar a 10 la suta din acestea.
Iar efectele arsitei nu vor intarzia sa apara. Morarii si brutarii si-au facut calculele si spun ca seceta va scumpi painea cu 30-40 la suta. Deja ei se gandesc sa aduca grau din import, de la altii care nu stau cu mainile in san sa astepte ploaia. De scumpit se vor scumpi si alte produse, pentru ca nu doar graul este compromis.
In plin secol XXI, al tehnologiilor si al vitezei, intreaga agricultura romaneasca continua sa ramana pur si simplu la mila Domnului, oamenii de la tara recurgand la implorarea ajutorului divin pentru a fi fericiti cu o ploaie.
Deja zeci de fantani sunt acum doar mal, ca si cum nu ar fi avut vreodata vreun strop de apa.
Sunt tot mai multe voci care spun ca banii impartiti cu darnicie de Guvern in fata reflectoarelor si bliturilor vor ajunge de fapt la firme care se vor fi ocupat, chipurile, de reparatia sistemelor de irigatii. Un sistem-mamut, ajuns la fier vechi in mare masura, care nu se mai potriveste de nicio culoare cu actualele structuri ale proprietatilor. Iar mult asteptata subventie de la Uniunea Europeana s-ar putea sa vina degeaba, pentru ca taranii vor fi dat demult faliment.