Aparent oarecum stranie, demiterea recenta a conducerii CEC este de fapt extrem de semnificativa pentru ceea ce a ajuns Romania zilelor noastre. Actul de demitere este pe deplin reprezentativ pentru ceea ce bunul si banul public constituie in conceptia politicienilor si a administratiei din Romania. Nu este nimic altceva decat o pedepsire a unor delicte considerate impardonabile in randurile politicienilor si reprezentantilor administratiei publice, delicte devenite pentru acestia aproape crime de neiertat. Fosta conducere a CEC le-a comis in serie.
1) Fosta conducere a CEC a adus de la pierderi la profit o structura de stat, in loc de a aplica scenariul falimentarii obligatorii a acesteia, ca faza necesara a preluarii ei aproape pe gratis de catre salvatorii investitori privati, romani sau straini, cu scopul principal al valorificarii in proiecte imobiliare sau financiare, si - Doamne, pazeste! -, nu in proiecte industriale sau agricole!
2) Mai rau, fosta conducere a CEC, revigorand o structura de stat, a dovedit ca privatizarea nu este neaparat indispensabila pentru performanta economica si ca aceasta se poate obtine si cu un management de stat, daca cel din urma este responsabil si profesionist. Este insa un delict atroce, deoarece in acest fel s-ar putea obtine urgent lichidarea structurilor de stat pentru lansarea de proiecte imobiliare sau financiare care sa burduseasca rapid buzunarele "investitorilor" pe seama banului public.
3) Inca si mai rau, obtinand performanta, fosta conducere a CEC a evidentiat ca nu trebuie neaparat sa ne salveze investitorii straini. Vai, insa, cum in acest fel ne-am mai putea proba fata de strainatate deschiderea economica, masca sub care se ascunde batjocorirea bunului national in favoarea unor grupuri straine, care folosesc masiv spaga si unor demnitari si functionari publici romani, care o incaseaza in schimbul subevaluarii activelor scoase la mezat.
4) De departe, insa, cea mai grava crima a fostei conduceri a CEC este ca n-a furat. A administrat un domeniu public fara sa-si propuna devalizarea acestuia si fara sa faca asa ceva! Dar un asemenea lucru este incalificabil si trebuia ras chiar si din anale! Un astfel de exemplu era imposibil de acceptat si trebuia rapid eliminat din existenta curenta. O adevarata gestiune intr-o structura de stat a ajuns sa fie aceea care asigura secatuirea banului public prin drenarea castigurilor catre partide si grupuri de interese, prin diferite metode (licitatii publice trucate, achizitii publice supraevaluate, vanzari subfacturate de active), incepand, bineinteles, cu inzestrarea conducerii cu indemnizatii uriase, din care o parte sa se indrepte spre alte destinatii convenite. Or, fosta conducere a CEC n-a drenat bani catre partide si s-a multumit cu indemnizatii salariale mici. Cu atat mai mult, cand a transformat CEC intr-o structura profitabila, fosta conducere nu mai avea ce cauta acolo, cand structura cu pricina devenise o "vaca de muls".
5) Fosta conducere a CEC a incalcat grav ceea ce a ajuns sa constituie regulile jocului in administratia publica din Romania pe toate planurile: gestiunea resurselor, scopurile acesteia, impartirea roadelor. Era un lucru impardonabil care trebuia sanctionat. Opozitie sau putere, n-a contat: n-a protestat nimeni, cu toate ca, in contextul politic dat, si o biata schimbare a balamalelor de la un closet public ar fi produs scantei!